Eseuri

Si totusi, nici o rezolvare. Nimic concret. O joaca de-a destinul. Inevitabil, totul e fara de rost. Aici- in organul acela mic din spatele paratiroidelor- e sufocant de frig. Pare tot trecutul un

Nu stiu de ce, de cate ori iau pixul in mana si caietul sa scriu e...mistic. Simt asa, ca o nostalgie si totul incepe sa aiba consistenta fluida. Gandurile, sentimentele, fricile, bucuriile,