Poezie
Dezmembrare
Dezmembrare
1 min lectură·
Mediu
De ce ma strangi in brate
Si imi soptesti
Atat de calduros
Ca ma iubesti?
Tu chiar n-auzi,
Printre saruturi,
Cum geme-amorul nostru
Agonizant
Si cum icneste?
De ce esti orb?
Tu chiar nu vezi
Ca totu-n jurul nostru
Putrezeste?
Tu chiar nu simti
Duhoarea de plictis
Ce ne-mpresoara?
Rutina-ncepe,
Resemnata,
Sa destrame fire
Din sufletele noastre
Muribunde...
Iar dragostea
Se zbate-n agonie
Ingrozita
Si striga,
Intr-o tentativa
De sperjur,
Dar nimeni nu aude,
Devine nebunie
Totu-n jur:
Cerul acesta cenusiu
Si aerul inchis
Si ceea ce,
De dincolo de noi,
Zambind provocator,
Acutizeaza sentimentul
De frustrare....
Sa-ti strig in fata?
Ti-o declam:
Iubirea noastra moare !
Hai s-o lasam sa moara...
Si-ntr-o emfuziune
De generozitate
Si altruism
Mai ii soptesc
Privind in urma:
\"Fie-i tarana usoara!\"
001879
0