dragoste în acord global

un an sau doi. atât pot aștepta.

am să vând casa, bucata aia de pământ

starea de poezie ruptă cu fiecare oră

de focul privirilor tale. am să-ți dau ție toți banii

fără împrumut. am să trăiesc singur ca un pustnic

ca o linie frântă născută din noapte. apoi

am să joc scrabble în deșert cu soarele

și umbrele șerpilor. am să inventez cuvinte nezidite

spânzurate de firul de plumb al zidului

ostracizat la sânul Anei, un nou limbaj de afaceri.

cât urăsc orașul acesta. cât urăsc starea asta de plâns. (câteodată mă întreb ce e cu mine). tu nu mă poți iubi

decât la Casablanca. tu nu mă poți iubi

doar întro cameră goală. altfel aș muri

o dată la jumătate de ani, jumătatea de care

nu putem să trăim ca odinioară.