Mediu
imaginează-te că am auzi
copilul din noi
cufundat în tăcerea primului scâncet
miracolul straniu al trecerii
spre mângâierea glasului mamei
"copila mea ți-am dăruit
o inimă doar pentru tine"
imaginează-te că am simți
păsările cum ni se așează în păr
în timp ce copacii
leagăn ar face între suflet și aer
îngemănarea unui cer promis
peste marea de flori și fluturi străvezii
aruncați peste noapte
imaginează-te că te-aș învălui
cu o altfel de naivitate
nemărginită
tremurândă
flămândă
fără condiții și gratii
pură ca și sufletul tău
de copilă hoinară
prin lumina ochiului blând
într-o zi însorită de toamnă
toate visele trec ca și frunzele
inima rămâne un dat al copacilor albi
ce-și ascunde-n tăcere
freamătul unui singur răspuns
spre eternitate
001.333
0