În lumi paralele,
Urc pe schele,
Iluzia mă desparte
De acele lumini deșarte.
Caracterul e voința,
Dar simt că e obișnuința,
Nu mă mai arde
Acele lumini deșarte.
Un vis îmi sacrific,
Pe
Mâna înghețată, s-o topești în lumină,
Să ai curajul să sfărâmi cu pumnii
Piatra de durere, de pe inima rănită,
Sloiul de iluzii, pe stindardul păcii.
Sufletul deznădăjduit să-l
În pacea trecătoare
Sufletul chinuit se zbate,
Viața ce se stinge, corpul moare,
Trece în neființă … poate;
O singură dorință,
Restul a rămas în spate,
Se transformă în speranță,
Se strecoară
Cetate-nghețată, în taină te clădești,
Eternul preț vândut pe libertate,
Trainica răsuflare și prezențele deșarte,
Iluzia oroarei și azi îmi amintește.
Infinitele coridoare străbătute
De
Ploua-ncet și cald deasupra-mi,
Pielea arde-n putred învăluită;
Plouă-ncet și rece deasupra-ți,
Palidă și corogită …
mai ai de spus încă multe …
Fuge umbra, luminându-și urma,
Caută
Am obosit de-atâta mers
În sfârșit marginea o zăresc
O lumină … o rază …
Și totul se va sfârșii … în curând.
Aștept s-apună soarele
Să dăinuie-ntunericul
… din mine să crape
Un monstru
O lumină aștept, de-atâta timp,
Și trosnetul oaselor ce mă ating,
Mă învăluie gânditor, spre tine.
Pana bulgărelui tău de gheață,
Înșiruie amintiri pe viață,
Scrâșnind un gând de nemurire.
Când frunza adie
Lacrima pustie
Tremură-n privire,
Un glas de amintire.
Un cuvânt de adio
Și-o ploaie măruntă
Ce cade fierbinte,
Din nou.
Un cutremur ce-ngheață
Și rupe singurul fir de
Din crâncena luptă
Iese pulberea luptătoare,
Și viermele triumfător
Înghite totul până la soare.
Tablou de septembrie,
Sângele scurgându-se
Îmbălsămând pereții albaștrii,
Iar soarele rănit
Mă strânge de gât,
Mă sufocă până la ochi,
Mă răcește toată, mă îngheață,
Îmi scoate sângele din mine, șiroaie
Ce mă-ncălzește, fierb în vâscoasă,
Simt mintea, mă lasă, și iarna vioaie
Îmi i-a
În oglindă m-am privit
Am văzut și durerea, am văzut și aiureala,
Neștiința, nepăsarea,
Amețeala și orbeala;
O lume se învârte
Printre cioburi reflectându-se
Materie adunând
În ani și ani de
Un singur ceas de adio …
Și-un singur sâmbure de adevăr păstrat în vorbă, atât îmi mai poate oferi. Atât îmi poate oferi această clipă, atât îmi mai poate oferi viața, doar atât … și numai tu.
Te
un lung preludiu de amăgire;
o părere scumpă de iubire;
un glonț trecut ca un fior;
rezultatul câtorva clipe de dor;
trecutul ascuns în prezentul viitor;
copilăria întinerită la bătrânețe;
...
O sticlă spartă
Într-un colț suspină,
Iar diavolul, își șterge mâinile,
Crezând că astfel orice vină ...
Păcatul, de-a te fi născut, dispare.
Un sâmbure-ntr-o grindă
Se cutremură ... de
