Poezie
Tablou de septembrie
1 min lectură·
Mediu
Din crâncena luptă
Iese pulberea luptătoare,
Și viermele triumfător
Înghite totul până la soare.
Tablou de septembrie,
Sângele scurgându-se
Îmbălsămând pereții albaștrii,
Iar soarele rănit este înnăbușit
De duhoarea stricată
Și aburul iese,
Iese în ceață
Și inima din soare îngheață.
Pământul e praf,
Praf în univers,
Plutind în nebuloasa
Unei minți înnăbușite de dufoare.
Tablou de septembrie,
Romantica lună
Sugrumă o stea trădătoare,
Iar noaptea-n cunună
Împletește luna sfașiată,
Iar ochii pierduți pe bolta cerească
Tresar din reflex, în noaptea albastră,
Iar unii mai cred încă în stele.
022602
0
