Mitică Ion

Privindu-mă pe sub breton, Când i-am întins cartea poștală, M-a întrebat:- Par avion? - Nu, i-am răspuns.- Păreți normală!

Urmărindu-și zilnic țelul Se-ntâlnesc de-o săptămână; El ar vrea să-i facă felul, Ea ar vrea să nu rămână.

În eroare să îi ducă Pe femei și pe dușmani Cu proteză și perucă E de... douăzeci de ani.

Suntem pierduți, nu-i nicio mântuire, Speranțele zdrobite or să moară, Că s-a ajuns nimic să nu ne mire Când demnitatea tot mai jos coboară. Nu ținem cont de nicio amintire Și ne lăsăm prea

Fie vremea bună, rea, Orișicât ar fi de tânt, La mal nu s-ar îneca De s-ar ține de... cuvânt.

Din toate cele extrăgând caimacul Nimic nu v-a rămas infiferent, Vi s-a umplut de bunătăți stomacul Pulsând ca un buboi efervescent. Nu vă lăsați până nu umpleți sacul, Ca tot mai sus să fiți

Secretele rămân tot mai adânci, Din ele se mai trag și-acum foloase, Stau unii neclintiți ca niște stânci În posturi la concurs încă nescoase. Când tu aproape n-ai ce să mănânci Ei își împart

Până să își piardă postul Șefu-mi replica mereu: " Dacă vrei s-o faci pe prostul Vino-aici, în locul meu."

Decât să mor răpus de diabet, Mai bine mor răpus de secărică Și zică lumea ce va vrea să zică La băutură nu mă dau ascet. Mie de apă doar îmi este frică, N-o iau cu mine-n geantă, la

Pentru ei de mult Dragostea-i prosperă; El este adult, Ea e... adulteră.

Mai latră șacalii nostalgici la lună Sperând să obțină, oricum, un folos, Instinctul de pradă în haită-i adună Atrași de-al puterii perene miros. De vremea-i urâtă, de vremea e bună, Corupți

Pretinzându-mi o arvună, Statul ăsta mă jupoaie, Deși n-a plouat de-o lună Îi plătesc apa de ploaie.

Dăm ascultare-n orice seară Bătăilor de clopot vechi Și urmărim perechi- perechi Cum liber liniștea coboară. E prea sublim acest decor Și-ntr-o măreață revărsare Căi roșietice de soare Se

Banii n-au miros Comenta un boss, Dar pân' la sfârșit Tot l-au mirosit.

E timpul când se numără escrocii, Când se extrag învățături din glume, Când ies în evidență dobitocii Cei mai hulpavi și mai parșivi din lume. Nu mai contează nuanțarea vocii, Nici reluarea de

Are stări când nu prea vede, Când de orice fleac se plânge, E-o mârțoagă ce se crede Un... pursânge.

Paharul meu e tot mai gol, E tot mai mică partea plină, Dar îmi asum un ultim rol În vremea ce va fi să vină. Plătesc prezentului obol Cu-o viață tristă, de rutină; Paharul meu e tot mai

Fătuca asta durdulie Ce te-a lăsat fără un ban, Ia seama! S-ar putea să fie Un cal... troian.

Noaptea, târziu, Presărată pe străzi Lumina pâlpâie în lămpi adormite Și-n unghere retrase Umbrele șterse Se zbat neputincioase. Numai noi Înglodați în probleme Ne grăbim către casă Încă

Îmi place când ninge afară, Când iarna e iarnă polară, Când frigul îmi intră în oase Prin hainele grele și groase. Vrăjită cu vorbe frumoase Nevasta ciorapii mi-i coase, Îmi place când ninge

Vara beau doar bere rece, Iarna numai țuică fiartă Și excursii fac vreo zece Doar pe... hartă.

De n-aș fi fost atâta de zevzec Mi-aș fi făcut și eu din lemn un cal Și împărțind cadouri a la greque N-aș fi plătit impozitul global. Aș fi putut în rime să mă-ntrec Și cu Homer, dar și cu

Din tot ce s-a prezentat, Împlinindu-și bine rolul, Cel mai mult a fost gustat ... Protocolul.

Istoria o scriu învingătorii, Așa a fost, așa mereu va fi, Degeaba scormonesc cercetătorii Prin fel de fel de hrube și hârtii. Se-nvârte de-o vecie roata morii Din cea dintâi în cea din urmă