Mitică Ion

Șeful nou, nu șeful vechi, Azi ceva tot schimbă, Face trasul de urechi După cel de limbă.

Cu păr bogat și cu mustață Ca Eminescu și-ar dori să fie, Deosebire mare e la față, Dar și mai mare e... la poezie.

Când ninge cu frunze uscate Și Crângu-i aproape pustiu, Trecute-s iubirile toate, Căci tânăr n-am cum să mai fiu. Atâtea greșeli și păcate Să tot le regret e târziu Când ninge cu frunze

În curtea casei mele de la țară, Acolo unde vântul mai adie, Eu mă retrag în fiecare vară Și scriu din când în când o poezie. Căldura mi se pare mai ușoară Sub bolta-rece-a frunzelor de

Orice sfârșit își are începutul Și orice început are sfârșit, Nu-i încă prevăzut neprevăzutul Și răul tinde către infinit. Mi s-a acrit să tot o fac pe mutul Când sunt atâtea lucruri de

Când la Paris ai să te duci, Tu bani ca să câștigi cu carul, Va trebui să te apuci Să faci... trotuarul.

Cum vremea vine, vremea trece, Pe tine din priviri te-aș bea, Accidulată, blondă, rece, De-ai fi o... Stella- Artois.

Am vrut și eu cândva să fac avere, Azi nu mai vreau sau, poate, nu mai pot, Mă mulțumesc c-un mic și cu o bere Și-s fericit ca ultimul netot. Nu-mi mai doresc nici funcții, nici putere, De

Neținând de sfaturi seamă Și-a mai procurat o damă Și-uite-așa netam- nesam A ajuns șahist-... bigam.

Când majoritatea, cât ar fi de proastă, Încă îmi dictează cum să mă comport, Se trezește-n mine spiritul de castă Și-aș pleca în lume fără pașaport. Zilnic mi se-nfige sula lor în

În cea mai tristă zi din săptămână Te scoli stresat și fără chef de muncă, Nevasta ți se pare prea bătrână Și soarta-n disperare te aruncă. Cum bunăstarea ta se tot amână Și ești sătul de pită

Deși e astăzi plin de bani Nici să citească nu prea știe, Că a făcut doar patru ani De... pușcărie.

Am să mă-mbăt să nu mai știu de mine, De ce-i în jurul meu să n-am habar, Chiar dacă știu că n-o să-mi facă bine Am să golesc pahar după pahar. Deși îmi sunt resursele puține Și-s fericit din

Deșteaptă-te, române, cât nu e prea târziu, Cât lațul disperării nu ți s-a strâns la gât Chiar dacă-n viața asta ai suferit oricât Și glasul rațiunii mai strigă în pustiu. Păcatul resemnării

Folosind Dunărea toată Nu mai este cu putință Nici cu Vanish să îi scoată Pata de pe... conștiință.

Ne-ați tot vândut iluzii ani de zile Și droguri de ridicol și sublim, Din somn, ca nu cumva, să ne trezim Și să recurgem la măsuri ostile. Ne-am comportat ca vitele docile Și v-am votat

După datina străbună, Mărțișorul,un bărbat Ne-având unde să-l pună Te-a-nțepat.

O spun și cei de la Academie: Ne tragem din Traian și Decebal; Și-așa românul a ajuns să fie Romano-dac și... homosexual.

Fie vremea bună, rea, Orișicât ar fi de tânt, Sigur nu s-ar îneca Se s-ar ține de... cuvânt.

Ploaia răpăie pe casă, Fulgere se văd pe cer, Câinii urlă a mister, Noaptea tot mai grea se lasă. De nimic nu mai îmi pasă, Totul pare efemer, Ploaia răpăie pe casă, Fulgere se văd pe