Mitică Ion

Țara rusă, mult prea mare,
Este astăzi dură fi'ndcă
Dup-o lungă hibernare
A fost scoasă din turbincă.

Norica,
In Cronica la Festival scrii: " Pe mese nelipsitele cosulete cu covrigi de Plescoi", ceea ce mi-a inspirat urmatoarele catrene:

" Norica-mi pare rau,
Insa aici,la noi,
Covrigii-s de Buzau,
Carnatii de... Plescoi". si:

" In cronica la festival,
Un lucru evident banal
L-au constatat zambind confratii:
Confuzi covrigii cu carnatii".

Intr-un alt loc scrii:
" Mai intai am ascultat, in prima auditie,Imnul UER, proaspat compus. Eu sunt afon, dar am auzit ulterior voci care il comparau cu imnul soimilor patriei de pe vremuri."
In primul rand imnul prezentat este o propunere pentru Imnul UER, nu Imnul UER,
urmand ca cei in drept sa decida daca va primi aceasta titulatura.
Si apoi chiar si un afon se poate pronunta in privinta valorii unei lucrari muzicale, chiar daca nu o poate interpreta vocal corect. De ce pui in gura altora, pe care nu-i nominalizezi, numindu-i " voci", ceea ce este si parerea ta? In ce se aseamana acest imn cu cel al soimilor patriei de pe vremuri?
In text nu cred, in muzica nici atat, atunci in ce?
Scuza-ma, dar nu am putut sa scriu cu diacritice.
Toate cele bune,
Mitica

Nu aș vrea prea rău să-l critic,
Nici să-l spăl pe cap cu zoaie,
Dar ciobanul mioritic
O făcu mereu de... oaie.

Cum Mazăre-i atât de slab,
Nu-i un dulău, ci o potaie,
Deși se crede un nabab
O va sfârși într-o... păstaie.

Sfat bătrânesc

Nu pupa mâna cu care
Te strunește cel mai tare,
Dar nici nu-ncerca să-i muști
Pe cei care poartă... puști.

Cu taxe, ordonanțe de urgență,
Ce mai conteaz-o oră, zău așa,
Fiind lipsit total de competență
Guvernul ăsta nu dă, ci doar ia.

Umblând de-a lungul și de-a latul
Atâtea s-au tot întâmplat,
Întradevăr e vechi păcatul,
Dar nu ești primul vinovat.

Cu versuri rebele
Îmi iei piuitul,
Cu clinchet de stele
Sfârșești... nesfârșitul.

De ești fiară în capcană
Nu te comporta ca Iuda
Ca să pui sare pe rană
Și apoi s-o faci pe nu... da!

O ciută cu nări fremătânde
Fiori de-ți trezește în boaște,
Renunță la somn și la pânde
Și du-te-i alături și... paște.

Dezlegată de credință,
Într-o altă Atlantidă,
Când urzici se înființă
De iertare ești avidă.

Textul dvs. nu este o epigramă, e aproare o epopee. Replici se dau nu numai la epigrame, ci la orice text. N-am prea înțeles, fraza- Prozodia e la pământ, poanta lipsește cu desăvârșire, ritmul e praf- se referă la poezia dvs. sau la catrenul meu? Am postat acest catren mai mult ca o glumă. Abia acum vă dau replica și pentru text.

Cum multe se întorc în contra ta
Și hotărât te-ai săturat de toate,
Te rog, amice, nu te supăra,
S-o mai scurtezi, că-i lungă, nu se poate?

Ar fi mai multe de semnalat, dar mă opresc să n-o lungesc și eu. În rest, toate cele bune,
Un cititor atent

Cooperare

Ca să îți fiu de ajutor
Efortul nostru îl conjug:
Ia-l de pe mine că-l omor
Și ține-l până fug.

Ca de poante să te scap
Și la versuri să se-nhame,
Scoate-le rapid din cap
Și le pune-n... epigrame.

Dup-așa scandal,
Drept o spui mata,
Cred c-ar fi normal
Ponta să o... ia.

ia luat? poate " i-a luat"

Unii intră, alții ies,
Că mai este de luat
Și atât cât au succes
Rușii sunt de speriat.

Ajuns-au tuciurii românești
În lumea largă, până și în State?
E cazul buzunarul să-ți ferești
Și mai ales pe-acela de la spate.

Un lucru arhicunoscut
De toată omenirea, sper,
Așa ceva de s-a făcut
Se cheamă... adulter.

Fătuca cea plină de har,
Din felul în care arată,
De modă nu are habar,
Căci umblă mai mult dezbrăcată.

Criza asta e de vină
Și-o să treacă în curând,
Cât e ea de feminină
Pentr-o poantă tot o vând.