Panică în Crimeea

Vânzoleala asta dintre
Oameni, nu te lasă rece:
Unii dau vârtos, să intre,
Alții dau, subtil, să plece...

Dan-T

Pot să fiu și eu subtil,
Însă nu până-ntr-atâta
Ca să intru cu trotil
Și să dau vârtos cu bâta!

Unii intră, alții ies,
Că mai este de luat
Și atât cât au succes
Rușii sunt de speriat.

Ãsta-i rusul, bată-l vina:
Am intrat și am rămas!
Dar, se pare, Ucraina
O să-i iasă lui pe nas.

Ãsta-i rusul, bată-l vina:
Am intrat și am rămas!
Dar, se pare, Ucraina
O să-i iasă lui pe nas.
Ion Diviza

Prin jurnale și reviste,
Ne explică politrucii,
De la ruși, cum n-au batiste,
De pe nas, le ies doar mucii!

Despre nasul lor vorbind,
Tocmai asta e ideea:
În Siberia răcind,
Se tratează în Crimeea!

Studiindu-ne-odiseea,
Rușii arată, printr-o notă,
Că îi ține in Crimeea
Numai grija pentru flotă.

Te întreb, strunindu-mi slova,
Dar spunând că sunt intruși:
De-ar elibera Moldova,
Nu i-ai sprijini pe ruși?

De-ar fi lupta de idei,
N-aș fugi în buruieni,
Ci m-aș alia cu ei
Ca să-i bat pe ardeleni!

Cum Ucraina-i la strâmtoare,
Eu i-aș lua pe găgăuți,
Mi-aș face culoar spre mare
Și drum deschis spre Cernăuți!

Ești tare-n lupta de idei
Și-n arta de a spune bancuri,
Dar pentru ca să lupt cu ei
Îmi trebuie, Petrică, tancuri!

Aș lua de la Obama,
Dar răspunde anevoie...
Cer vreo două de la mama,
Cam de câte ai nevoie?

Iarăși, văd, te ții de bancuri,
Ți-am cerut altfel de "bunuri";
Eu solicitam doar tancuri,
Tu ești gata să dai "tunuri"!

Mămica ți le dă în dar,
Că pentru ea e tot un drac,
Dar eu, ca intermediar,
Îți iau de zece ori cât fac.

Încerci să fii autocritic,
Deci nu ești bun de om politic...
Ai face bine, chiar insist
Să fii măcar epigramist!
:)

O, de-am putea să îi scăpăm de drame
Cu versuri, pe atâția - de muscali!
De-ar fi dup-ale mele epigrame,
Erau demult dincolo de Urali!

Ai fi ajuns după Urali
Cu arme de epigramist,
Dar văd, ți-i frică de muscali:
Ai devenit un pacifist.

Acu, de ce să mă complic?
Gândește-te mai bine:
Mai bine trag într-un amic
(Și mă refer la tine).

Așa cum tragi cu mult folos
Din pușca ta de soc,
Eu văd că ești periculos:
Mă doare într-un loc!

E Paște iarăși, iminent
Și, apropo de ouă,
Te-aș sfătui să fii atent
Să nu te doară-n două!

Un ou când iarăși vei ciocni
Sau două (cu egoul),
Atâta doar te-aș sfătui:
Vezi, să consumi doar oul!

Eu nu consum mai mult, că, n-am ce face,
Atunci când vreau la masă a mânca,
Să fiu câte-un minut lăsat în pace,
Le dau și agresorilor ceva...

Mă bucur că ai grijă de-agresori,
Dar nu mai fi și tu așa erou
Să-i ospătezi c-un scrob de sărbători;
Pe ăștia crezi că-i saturi cu un ou?!

Pe agresorii ăștia nu-i
Vei satura cu una, două,
Dar tac o vreme de le pui
Ceva-ntre ouă.,

O fi sperând c-o să le pui
Un purceluș, un piept de pui...
Ce le-ai propune tu, nu-i bai;
Ei știu că n-ai!

Te-ai aliat la inamic
Să-mi faci figura,
Ei, lasă, Ioane, nu-i nimic,
V-astup eu gura!

Oricât ne vei amenința,
În groapă primul ai să cazi;
Noi gura îți vom astupa
Cu referendumul de azi!

Asta-i treaba, n-ai ce le
Face. Ca supușii:
Gheorghe cu rusoaicele
Și Ion cu rușii.

Am observat - și ție-ți plac
Frumoasele drăcoaice,
Deci, dacă merg la ruși, o fac
Doar pentru-a lor rusoaice.

Ai decăzut în cel mai groaznic hal,
Dar n-am să-ți pun în bere șoricioaică:
S-a dat chiar un regat pentru un cal
De ce n-ai da Moldova pe-o rusoaică?

Chiar dacă vreo rusoaică mă răsfață,
Cu dragostea de țară nu mă joc;
Dar tu, în patruzeci, cu rușii-n față,
Ia spune, ai fi tras măcar un foc?!

Eu nu mă leg de vreun străbun
Îngenuncheat de-acei barbari,
Un lucru însă pot să spun:
Uniți am fi ceva mai tari.

Deci părăsesc rusoaica bețivancă,
Chemat acasă de a ta frăție;
Să fiu unit aș vrea cu-o ardeleancă:
Aceea știe rostul la tărie!

Eu mă gândesc aicea iarna, vara,
Să născocesc soluții cu temei
Să scutur jugul ce-ți apasă țara,
Iar tu - la băutură și femei.

Și tu, și eu - români adevărați -
E natural s-avem idei, pretenții
De oameni săritori și devotați;
Dar excelăm în nobile... intenții.

Ne pasă, Ioane, nu ne doare-n fund:
De vin muscalii să ne facă felu’,
Eu intenționez să mă ascund
Sub scutul ăla de la Deveselu.

Cum tot trecutul nostru e durut
Iar viitorul e doar... patriot,
Mă bucur, frate, că te doare-n scut
Și nu te doare, ca pe alții,-n cot!

Nici cu-amicii din Apus
Mare mântuire nu e:
Pân’ la urmă ne-au supus
Nu doar rușii ci și UE.

Din nou eu văd, amice drag,
Te văicărești fără temei:
Doar noi le-am pus picioru-n prag,
Nu ei!...

Așa cum ei se așteptau,
Noi am bătut la poarta lor
Și, Doamne, ce se fandoseau
Că nu ne vor!

Chiar de-am bătut la alte uși
Sau am stârcit la mândre porți,
Mă tem c-ajungem iar la ruși
Nici vii, nici morți!

Pleacă rușii, vin germanii,
Noi - amici cu-americanii;
Pleacă nemții, iarăși rușii
Cizma pun în pragul ușii!

Chiar de nu-s ai păcii soli,
Nu suntem nici noi mai buni:
Pe sărmanii spanioli
Îi lăsăm fără căpșuni!

Fuse mare tevatură
Dar s-a liniștit puhoiul,
Stăm cu sufletul la gură:
Când sfârșiți și voi războiul?

Dan-T

"Vorba ceea", azi, aice,
Ne presa destul de tare;
Bine c-ai venit, amice,
Cu intenții sanitare!

Chiar de nu-s ai păcii soli,
Nu suntem nici noi mai buni:
Pe sărmanii spanioli
Îi lăsăm fără căpșuni!
(Ion Diviza)

Mai fățiș, mai cu fereală,
Mai punând o pălărie,
Ies ai noștri la ciordeală
(Dan-t știe!).

Văd că nu ai prins ideea;
Dan-te, bun de tăvăleală,
Nu vorbea de "cu fereală",
Ci vorbea de... "vorba ceea".

Dan-t, cultul, eruditul -
Chiar și-n epigramă crește -
Sigur nu e cu ciorditul
(Cred că-i pește).

Cum se duelează des,
Eu pe Dan-te, la adică,
L-aș slăvi ca pe-un Dantes...
De te-ar împușca, Petrică!

De vrei să mă împuști - cu rost:
De vină mi-este haru -
Alege-un ochitor mai prost
(Cum e Florin Rotaru...).