Reticență

Petrică, nimeni nu-i etern;
De-o fi până atunci să fie,
Spune-le celor din guvern
Să mi-l înapoieze mie.

Un ceas din viața mea cerșești-
Rezultă clar din ce mi-ai spus-
Că vrei să-mi supraviețuiești...
Okay, dar niciun ceas în plus!

Dar dac-o fi un ceas în dar,
Antichitate de valoare,
Să fie ceas de buzunar
Ori ceasul de pe strada mare?

Îți vin și eu cu un elogiu,
Căci înțeleg că mai încap;
Nu ceas ți-aduc, ci orologiu
...Să-ți dau frumos cu el în cap! :)

Dar dac-o fi un ceas în dar,
Antichitate de valoare,
Să fie ceas de buzunar
Ori ceasul de pe strada mare?
(Cristina-Monica Moldoveanu)

Inestimabil

Acel de care spun aici
E ceas de aur pentru mine,
În care pus ă stau cu-amici,
Să stau cu-ai mei, să stau cu tine…


Îți vin și eu cu un elogiu,
Căci înțeleg că mai încap;
Nu ceas ți-aduc, ci orologiu
...Să-ți dau frumos cu el în cap! :)
(Ion Diviza)

Orologiul bate...

Ioane dragă, lasă-l jos
Și du-te fă-ți degrab’ seppuku,
Să nu mai fii invidios
Că ție nu-ți mai cântă cucu!

Îmi cântă cucu mult și bine,
Și-o să mai cânte, negreșit,
Pe când al tău - un zvon parvine -
De-o vreme-ncoace-i răgușit!

Dar dac-o fi un ceas în dar,
Antichitate de valoare,
Să fie ceas de buzunar
Ori ceasul de pe strada mare?
(Cristina-Monica Moldoveanu)

Inestimabil

Acel de care spun aici
E ceas de aur pentru mine,
În care pot să stau cu-amici,
Să stau cu-ai mei, să stau cu tine…


Îți vin și eu cu un elogiu,
Căci înțeleg că mai încap;
Nu ceas ți-aduc, ci orologiu
...Să-ți dau frumos cu el în cap! :)
(Ion Diviza)

Orologiul bate...

Ioane dragă, lasă-l jos
Și du-te fă-ți degrab’ seppuku,
Să nu mai fii invidios
Că mie încă-mi cântă cucu!

Guvernul nostru, un haiduc,
Îți ia un ceas și-ți dă chitanța
Dar dacă e un ceas cu CUC
Ajunge sigur la Constanța.

Tu ia-ți adio, bun rămas
Și lasă-l liber să se ducă
Sau, dacă n-o să poți, un ceas,
Să bagi în cușca lui o CUCă!

Să dau acum un ceas mă-ndeamnă
Guvernul nostru iubitor,
Că-l voi primi-napoi la toamnă...
Și dacă pân’ la toamnă mor?
GIP

Fă precum guvernu-ndeamnă,
Nu fii, nene, fript la mațe;
Dacă o să mori, la toamnă
O s-o ia urmașii-n brațe...

Dan-T

Fă precum guvernu-ndeamnă,
Nu fii, nene, fript la mațe;
Dacă o să mori, la toamnă
O s-o ia urmașii-n brațe...
Dan-T

Dan-t, dragă, nu gust poanta:
Spune-mi, dacă ora asta
Aș fi vrut-o cu amanta,
Tu ai vrea s-o ia nevasta?

Nea Nelu, nu ai prins ideea,
Revin, deci, cu indicii noi:
Mă refeream doar la aceea
Ce dă guvernul înapoi!

Dan-T

Așa mai vii de-acas’, Prundoi,
Mersi că-mi ușurezi povara:
Ce dă guvernul înapoi
E țara!

Cu taxe, ordonanțe de urgență,
Ce mai conteaz-o oră, zău așa,
Fiind lipsit total de competență
Guvernul ăsta nu dă, ci doar ia.

dacă nici matale nu vezi bine... :)

Nu consider chiar o crimă
Dar o tragi tot cu "prundoi",
Cum ar fi ca (pentru rimă)
Să îți spun și eu "Gârdoi"?! :P

Cu taxe, ordonanțe de urgență,
Ce mai conteaz-o oră, zău așa,
Fiind lipsit total de competență
Guvernul ăsta nu dă, ci doar ia.
(Mitică Ion)

Totuși...

Un ceas pierdut… mă trec fiori
Și îmi vibrează sternul,
Când mă gândesc de câte ori
Puteam să-njur guvernul!

Nu consider chiar o crimă
Dar o tragi tot cu "prundoi",
Cum ar fi ca (pentru rimă)
Să îți spun și eu "Gârdoi"?! :P
(Dan-t)

Ei nu văd!

Fie vorba între noi,
Ai păreri interesante,
Că te supără ”Prundoi”,
Dar îți pică bine ”Dante”.

Să dau acum un ceas mă-ndeamnă
Guvernul nostru iubitor,
Că-l voi primi-napoi la toamnă...
Și dacă pân’ la toamnă mor?
Gărda Petru Ioan

De te-aleg pe tine sorții
S-o mierlești inopinat,
Tu, pe cruce, data morții
S-o înscrii anticipat.

Nu, Tataie, nu m-oi duce
Iute-n lumea de apoi:
Inscripționez pe cruce
Deocamdata numai 2 _ _ _

Am citit și am răscitit acest catren cam încâlcit, doar, doar, mi se va limpezi ideea în cap. O fi capul meu de vină că nu l-am prea înțeles? Sau că a trebuit să fac niște conexiuni și să intuiesc ce a vrut să spună autorul explicându-mi și amăgindu-mă că am înțeles. Primul vers mă trimite la o ghicitoare oltenească destul de puerilă: "Doi olteni săriră gardul și-napoi veniRă doi. Câți olteni săriră gardul, Și-nainte ... și-napoi?" Deci, chiar de la primul vers, trebuie să mă întreb cum e cu ceasul, cum sau cui se dă ? Cât despre poantă...Doamne ferește, epigramiștii nu mor niciodată!
La un concurs cu tema "Timpul"- Brăila 1988 la care am participat,- Ion Moraru a luat premiu pentru un catren asemănător dar bun:

La schimbarea orei

La început de primăvară,
Vr'o câțiva hoți se întrebară:
Va trebui să dăm și noi
Azi, ceasurile înapoi?

Ceas înseamnă și oră, printre altele. Ideea e că, fără să vreau, eu dau acum ceasul înainte, deci pierd o oră, pe care, dacă trăiesc, o recuperez la toamnă. Dar dacă nu trăiesc? Epigrama lui Moraru e bună și s-au scris (probabil numai) ulterior zeci de variante. A mea, mai slabă e, cred, originală. Poate că asta au apreciat acei colegi, inteligenți fără dubiu, care au scris replici.