E proiectat un tablou de-a lu' Moreau pe perete și beameru'-ntrerupe cu o linie zvâcnită ----imaginea----------
Ce ciudat, o imagine întreruptă a unei imagini, un perete într-o sală, picioare
M-am împărtășit azi cu timpul
In numele poziției mele paralele cu laptopul
Și-al masturbării orizontale
Si-al sfântului spațiu
Amin
E timp mult e timp puțin e timp destul
e spațiu mult e
Nu cred nu cred nu cred nu cred
nu cred nu cred nu cred nu cred
nu cred nu cred nu cred nu cred
nu cred nu cred nu cred nufăr.
în ce să cred în ce să cred
nu cred nu cred nu cred nu cred
nu
.mă-ntorc cu spatele de tot la tine
sunt tare și bine
...
în fine;
coerent și curajos îmi dau fusta tot mai jos
și-ți arăt că știu prea bine
ce nu-i de zis,
ți-arăt
ce e de lins
ce
doresc să pierd copii
și să-i invit la masă când m-or găsi
ei pe mine
eu mă ascund mă joc de-a mama
mă joc de-a omu
mă joc că cum să nu mă joc
când un copil își leagănă o bucățică de lemn ca
Lenea este-o gravă boală.
Nu prea pot și nu prea știu
Nu prea vreau, nu știu să scriu
Chiar n-am chef să merg la școală.
Lenea nu-i o noutate.
Nu prea știu și nu prea pot
Mă simt ca o metaforă bună folosită prost
adică rost am într-o anumită propoziție dar nu în asta
în care sunt pleznită (plesnită)
e simplu ca bună ziua
să te înneci (îneci) ca țiganu
Stau lângă tine și mă simt osoasă
în dormitorul din a suta locuință
lumina e din ce în ce în ce mai mai frumoasă
iar tu nici nu-nțelegi româna
tu nu ești treaz
tu nu ești primul
am visat ceva super acum câteva nopți
eram în sat pe un munte des pe un munte mare
la picioare mi-era o prăpastie plină de apă limpede
care circula repede repede splendid și timid
era o apă
aș vrea aș vrea aș vrea aș vrea aș vrea
să fiu într-o pictură de-alu chagall
unde totu e roșu infernos și prăpădit
și caprele zboară greoi printre iubiți
iubiți care la rândul lor miaună și
nici eu nu mai compun nimica
că-mi e uscată mintea, cred, imensă frica
și desenez căcături care
nu-nseamnă nimica
că-mi e imensă frica, cred, uscată mintea...
Vreau o căsuță și-n ea o Românie micuță, în prag să fie
un omuleț care salută
o bunicuță, o păpădie
să se-ofilească-n câmpie și-o iie
să nu mai scap de ea de Românie
și de căsuță și-n ea o
mamă nu ți-am scris că
nu-mi găsesc telefonu
ce să fac?
muncesc
dorm
mănânc
fac chestii
nu multe
săptămâna asta e ultima de practică
în rest tre să-mi fac mapa
să-mi găsesc de muncă
să-mi
Când eram mică credeam
că mama a plătit lumea ca să se comporte frumos cu mine
că guvernul mi-a implantat un cip în cap pentru ca reflecția mea să fie a unei domnișoare drăguțe
că oglinda
Ești frumoasă tragică tristă
un porc pe tocuri grele picurat pe
podele mâzgălite într-o
pălărie
strângi coc mizerie și comedie
numai vine
cel cu inimă ăla cu inima
Când din scalp se răsucește lung în sus ca un șurub
rar
vreobeleauncoșceva
- beleaua mi-o imaginez ca pe-un papagal cu coloriș
explodat -
îmi scot din fantezie
la muncă nu fac cam
nimic nimic mă uit doar în
oglinzi
sunt mari mari peste tot dar nimeni nu le vede
cum le văd eu
nimeni.
intră oameni trec ca fluturi
o șuviță o
Sunt curioasă curioasă curioasă cine e cine ești
unde respirăm în ce branhii care ce sunt branhiile defapt
cine
le-a dat nume și de ce au ăștia voie să facă
treaba asta
de ce cum se
de câte ori a urmărit această scenă
de ea dar nu s-a săturat vreodată:
o siluetă rară și decolorată cu
privirea în fereastră încleștată, evident
deconectată
și gândurile-i
Iată-mă
uite-mă
minune uitată în urban în
dreptunghi
osos și blând dreptunghiul
din mijlocul camerei
gigant
tolănită doar
un fetus în marele nimic sclipitor
putrezește
Sunt un ochi întredeschis
îmi crește o sprânceană sceptică prea
sus
cu una mă târăsc alene pe pământ
și suma mea e mijlocul pe care îl detest
e ca și cum nu aș clipi
ești singură, albastră, goală
ești dezlegată, gata să te doară
spune-mi, șoptește-mi dacă vrei:
ești pregătită?
a fi sau a nu fi, și-a fluturat degeaba Shakespeare spada,
nu asta-i