Miruna Gavaz

E proiectat un tablou de-a lu' Moreau pe perete și beameru'-ntrerupe cu o linie zvâcnită ----imaginea---------- Ce ciudat, o imagine întreruptă a unei imagini, un perete într-o sală, picioare

M-am împărtășit azi cu timpul In numele poziției mele paralele cu laptopul Și-al masturbării orizontale Si-al sfântului spațiu Amin E timp mult e timp puțin e timp destul e spațiu mult e

.mă-ntorc cu spatele de tot la tine sunt tare și bine ... în fine; coerent și curajos îmi dau fusta tot mai jos și-ți arăt că știu prea bine ce nu-i de zis, ți-arăt ce e de lins ce

doresc să pierd copii și să-i invit la masă când m-or găsi ei pe mine eu mă ascund mă joc de-a mama mă joc de-a omu mă joc că cum să nu mă joc când un copil își leagănă o bucățică de lemn ca

Lenea este-o gravă boală. Nu prea pot și nu prea știu Nu prea vreau, nu știu să scriu Chiar n-am chef să merg la școală. Lenea nu-i o noutate. Nu prea știu și nu prea pot

Mă simt ca o metaforă bună folosită prost adică rost am într-o anumită propoziție dar nu în asta în care sunt pleznită (plesnită) e simplu ca bună ziua să te înneci (îneci) ca țiganu

Stau lângă tine și mă simt osoasă în dormitorul din a suta locuință lumina e din ce în ce în ce mai mai frumoasă iar tu nici nu-nțelegi româna tu nu ești treaz tu nu ești primul

am visat ceva super acum câteva nopți eram în sat pe un munte des pe un munte mare la picioare mi-era o prăpastie plină de apă limpede care circula repede repede splendid și timid era o apă

aș vrea aș vrea aș vrea aș vrea aș vrea să fiu într-o pictură de-alu chagall unde totu e roșu infernos și prăpădit și caprele zboară greoi printre iubiți iubiți care la rândul lor miaună și

nici eu nu mai compun nimica că-mi e uscată mintea, cred, imensă frica și desenez căcături care nu-nseamnă nimica că-mi e imensă frica, cred, uscată mintea...

Vreau o căsuță și-n ea o Românie micuță, în prag să fie un omuleț care salută o bunicuță, o păpădie să se-ofilească-n câmpie și-o iie să nu mai scap de ea de Românie și de căsuță și-n ea o

mamă nu ți-am scris că nu-mi găsesc telefonu ce să fac? muncesc dorm mănânc fac chestii nu multe săptămâna asta e ultima de practică în rest tre să-mi fac mapa să-mi găsesc de muncă să-mi

tata a murit supărat deși tata n-a murit nu consider că am tată probabil sunt doar eu o supărată

Când eram mică credeam că mama a plătit lumea ca să se comporte frumos cu mine că guvernul mi-a implantat un cip în cap pentru ca reflecția mea să fie a unei domnișoare drăguțe că oglinda

Ești frumoasă tragică tristă un porc pe tocuri grele picurat pe podele mâzgălite într-o pălărie strângi coc mizerie și comedie numai vine cel cu inimă ăla cu inima

Când din scalp se răsucește lung în sus ca un șurub rar vreobeleauncoșceva - beleaua mi-o imaginez ca pe-un papagal cu coloriș explodat - îmi scot din fantezie

la muncă nu fac cam nimic nimic mă uit doar în oglinzi sunt mari mari peste tot dar nimeni nu le vede cum le văd eu nimeni. intră oameni trec ca fluturi o șuviță o

Sunt curioasă curioasă curioasă cine e cine ești unde respirăm în ce branhii care ce sunt branhiile defapt cine le-a dat nume și de ce au ăștia voie să facă treaba asta de ce cum se

de câte ori a urmărit această scenă de ea dar nu s-a săturat vreodată: o siluetă rară și decolorată cu privirea în fereastră încleștată, evident deconectată și gândurile-i

Oui, monsieur îmi înflorește capul azi mâine și mereu în autostrăzi lungi când mă gândesc la tine te uit greu ca o balenă de fum ce trece pe sub lună

Iată-mă uite-mă minune uitată în urban în dreptunghi osos și blând dreptunghiul din mijlocul camerei gigant tolănită doar un fetus în marele nimic sclipitor putrezește

Sunt un ochi întredeschis îmi crește o sprânceană sceptică prea sus cu una mă târăsc alene pe pământ și suma mea e mijlocul pe care îl detest e ca și cum nu aș clipi

ești singură, albastră, goală ești dezlegată, gata să te doară spune-mi, șoptește-mi dacă vrei: ești pregătită? a fi sau a nu fi, și-a fluturat degeaba Shakespeare spada, nu asta-i