Miruna Dima

Te superi daca te intreb? Nu cumva este mama ta?

Si uite vin si eu cu parerea mea cea \"feminista\": traim de multi, multi ani de zile in patriarhat. Au fost ani si ani intregi cand femeile nu aveau voie nici macar sa intre in biblioteci. Au fost momente cand nu se cunostea anatomia femeii. Apoi s-a crezut ca aceasta e exact anatomia barbatului intoarsa pe dos. A fost ani intregi o anexa. Un fel de animal de casa, care avea niste indatoriri si atat. Stiu ca suna a feminism din ala gen ars sutiene, dar toate astea sunt adevarate. E de ajuns o incursiune in lumea din jurul nostru, cu atentie marita. Barbati care urasc luna martie pentru ca, dom\'le, ce, sunt obligat sa-i iau cadou? Femei care cad din picioare de oboseala, cu prunci atarnati de poale, in timp ce barbatii lor se duc cu altele sa se \"racoreasca\", ca, de, sunt si ei oameni. Femei destepte, femei culte, femei puternice care se prostitueaza pentru ca doar asa pot obtine ce vor intr-o lume care nu e a lor... Ai pus degetul pe o rana veche si foarte dureroasa. Textul tau mi-a placut, pentru ca am inteles punctul de vedere foarte bine.

Mie mi-au plăcut tocmai metaforele, chiar dacă sunt multe și textul pare prea încifrat. Ele au un anume sens, creează o stare, sunt reușite și dau valoare. Am înțeles și de ce apare Luna cărților de Tarot care simbolizează visele, fantezia și subconștientul, dar și iluziile și decepțiile, și lumina ce apare după ce înlăturăm piedicile din calea răsăririi noastre. Mi-ar fi plăcut, totuși, ca aceste sensuri să apară în poem și nu în \"poză\". Cu \"țărm fără fluturi\",

E pentru prima dată :)
Fruntea munților
prelinge cristaline
flori încolțite

Și e pentru prima oară.
Fruntea munților
prelinge cristaline
flori încolțite

Bineînțeles, dedicat Elei.

Text mai scurt, si cu multe-multe intelesuri. Sa fie Lumina! Multumesc pentru lectura.

Stimate domn, plecăciune! Iată că sensurile bogate, cărările mai puțin umblate, cuvântul căutat fac o poezie bună! Imi plac lotușii punții desfăcute și căutarea în cenușă (de identitate? de alteritate? de rădăcini? de nou?). Mulțumesc de lectură

În forma aleasă de tine propoziția pare neterminată. Ca și cum ai zice \"am văzut\", \"am dat\", așa, simplu, fără determinări (cui?, ce?). Îmi pare frânt. Așa cum sugerez eu, cu mai mult ca perfect (sau imperfect) parcă ar fi mai bine), e ca o încheiere (care te forțează să mergi cu gândul mai departe), eu cred că se potrivește mai bine. E doar o sugestie, e ce aș face eu, textul îmi place.

E interesant textul, dar parcă aș schima ultimul vers, cu ceva de genul \"crezusem că ne-am descoperit\"(ca să las loc interpretării: dar...).Așa cum e parcă nu se leagă. Mi-e greu să fiu mai exactă de atât, sper să mă înțelegi.

Îmi ierți nedumerirea: \"dinspre mare se aud talazurile ei cum vin\" (ale cui talazuri? ale mării? ce rost are precizarea?). În afară de asta, imaginile sunt tocite, cuvinte repetate fără sens, seamănă a \"vraja mării\": mare, soare, lună, stele, \"simfonie/veșnicie\". Versul ba e cu rimă, ba e alb, ritm frânt (vezi, de exemplu, strofa a doua). Îmi pare rău, dar eu asta cred.

Delicat greierasul tau. Si visator. Si pierde-vara, dar sensibil. Si... asa cum il stiu din poeziile copilariei. Si nu stiu cum, am simtit si fina ironie a lui Sorescu din \"Greierele si furnica\". Sa se ridice cortina!

Da, am cunoscut o fata care scria poezii pe servetele. Acelea erau nesterse si nescrise si nesterse... Dar eu cred ca cea mai buna poezie e cea care te stoarce picatura cu picatura, pana ce nu mai ramane nimic din tine, decat foaia de hartie cu litere.

Hm, parca simt in nari parfum de biblioteca, pagini un pic galbene, un pic de praf si capete multe aplecate cuminti. Si mai simt si fiorul acela mic de inceput, cand ii privesti mainile, ochii, buzele si-ti pui intrebari. Cat despre forma, aceasta este foarte buna. Felicitari si continua sa scrii. Orice, numai scrie (te-am mai citit si inainte...)

Doamne, iti vine sa crezi ca am plans? Tocmai cand ma gandeam azi noapte la versuri care spun la fel... Cand o voi termina, ti-o dedic tie.
In inima mea sunt maini cu arome de rom si lapte de pasare, voce de romanta tarzie, faptura de dulceata, suras luminos de gradina si sarutari usoare, ca o adiere de vant.

multumesc, te astept oricand

As zambi, dar parca-mi vine o incrutare din urma. E ca o atingere a ceva ce parca am trait... Si la sfarsit, pamantul- trecerea (toate trec pe lumea asta, toate).
Permiti o observatie?
Eu as fi inceput strofa a doua tot cu un element din registrul uman (ca toate celelalte: palme, saruturi, tample).
Dar oricum ar fi, izul acesta de timp dedemult m-a miscat.