Poezie
dinspre mare
1 min lectură·
Mediu
dinspre mare se aud talazurile ei cum vin
ca un rubin soarele arde pamintul vecin.
spre luna zboara sperantele noastre
din noaptea de stele una a mai cazut.
dinspre mare rasare o noua stea
e soarele nostru cazut in genune
pe care linga noi infinit l-am mai vrea
dar care intr-o zi se va stinge.
nicicind singur luind cu el o-ntreaga lume
apune ca sa rasara iar
in alta parte cu noi descompusi
sa ne compuna iar.
universul necunoscut ne cinta o simfonie
pe care stau si-o ascult
de-o vesnicie.
033.265
0

pe care stau si-o ascult
de-o vesnicie.\"
Frumoasa strofa.. Nu numai ca ascultam, dar traim de o vesnicie Qasman.... Traim in fiecare secunda, realizezi...?
Avem atatea de admirat, de gasit, de simtit...
Keep on dreaming!