Gânduri de Paști
Timpul zău nu ne iartă, păstrează amintiri. Tot el mai și ucide în noi și neființa. Și dacă viața vrea să ne facă frânturi... Doar demiurgul cert ne iartă neputința. Și acum meditez, căci din
Mi-e timpul clipă...?
Mi-e timpul clipă sau etern? Mi-e dor să simt prin tine împlinirea. Eu simt acum absența-ți un infern, O așteptare ce mi-a copleșit ființa. Ești chiar mereu în visurile mele Și doar tăcerea
Eu simt
Eu simt dezamăgirea și visele s-au dus Trăiesc doar anotimpul regretelor de mult, Nu pot să ating timpul rămas în amintire Mă simt pierdut-acum, ca dup-o despărțire. Dar las doar vântul brun
Gânduri și iluzii
Mi-e sufletul gol de pleava tăcerii Mi-e teamă să sper de teama durerii Și simt cum m-apasă un gând nebunesc E poate ciudat, dar poate-i firesc. Aș vrea să asculți tăcerea din mine Aș vrea
Vioara
Vioara e atinsă de-arcușul de lumină Mi-e hărăzit să-mi fii atingerea divină Și simt că mă topesc de doru-ți infinit. Vreau doar corola-n veci,cu patimă s-ating. Iubesc nemărginirea, Mi-e
Mă scurg,mă pierd, mă duc
Mă scurg în timp Ca o clepsidră. Mă pierd ușor ca o petală. Mă duc în van Și nu se-observă Că nu mai sunt.Că viața-i goală. Mă trec în timp Doar ca o boare Ce astăzi e…și-apoi s-a
Dor de tata
Tăticul meu, ai fost și vei rămâne O umbr-a timpului din urmă-mi Mă simt privită de oriunde, Ești nicăieri și pretutindeni. Tăticul meu,mi-e dor de tine! Mi-e dor de dragostea de
Corola iubirii
Din toamna bătrână, cu frunza căruntă Mi-aleg timpuriu doar corola-ți, Că vântul nici azi nu pătrunde-n natură Rămân cu tăcerea-ți. Și frigul îngheață insipida tăcere, De parcă cuvinte
Fără tine
A nins în sufletul meu trist Și mi-a acoperit tăcerea. Sunt clipe când nu simt că mai exist. Sunt clipe când resimt durerea. E -n mine timpul clipelor trecute Și -ncerc să mă adun chiar din
Candela sperantei
Mă stoarce viața de putere Și mă resimt, mă trec ușor, Dar sufletu-mi tot strigă în tăcere Să nu mă las pierdută tot în gol. Penița argintată a cuvintelor din mine S-a ruginit și pare cam
Frunze de timp
Copaci bătrâni, de altădată Își pleacă rodul la pământ. Mirosul de gutui mă-ncearcă Copilăria vieții parcă-și ia avânt. O! Ramurile lor greoaie Încet, în taină mă cuprind, Iar trupul
Rănile sufletului
La ușa timpului mi-a bătut viața Și m-a-ntrebat dacă mai sunt. Privesc pe geam. Apare ceața Și simt că mă tot duc, că mă afund. În colțul trist al camerei stinghere Opaițul aprins, parcă
Fata babei și fata moșneagului
A fost odat’ o baba și-un moșneag Și vorba ceea : țuști în oala cu chișleag! Ei, stați acum, și-aveți și voi răbdare Voi scrie despre-o babă oarecare. Și despre un moșneag vestit Ce multe
Capra cu trei iezi
Era odată o capriță Care avea trei iezișori Și avea grijă uneori Să stea de vorbă la portiță. Cel mare și cel mijlociu Obraznici foc prin băț dădeau De mamă nu prea ascultau Cu cel mai
Copacii
Copaci cu suflet, nu doar cu frunze și tulpini Ne adâncesc în timpuri, având doar negre rădăcini. Copaci cu coajă râncedă, uscată Par efemeri cu toți de-odată.
Bună dimineața, Viață!
Viață, Viață! Mă ridici și mă cobori... doar tristețea îmi pătrunde ,uneori până la os. Nu știu nici măcar de timpul mă cuprinde câte-un pic, Să mai vadă iar acuma ,firul vieții ...de
Nu știu
Nu știu dacă și viața încet, dar cert va bate La ușa neputinței ce este între noi, Dar știu că și ea însăși e prinsă în lăcate Nu va lăsa ca timpul să treacă peste noi. Adorm în armonia
Lacrimi
Sunt picuri de ploaie la mine pe-obraji? Nu cred. Doar tristețea îmi șterge azi ochii. Încerc să m-adun… Diminețile-mi par Noi zări însorite… De vremuri apuse. Nu plâng ca
Efemeritate
Năvalnică iubire. Ce trist! Cenușa amintirilor s-a stins Și îngerul s-a risipit în sus. Mă doare timpul. Lumea e nălucă Și ceasul ticăie în dormitor, Dar clipa
Frământari
Nisipuri mișcătoare… Astăzi ușor mă-ncearcă Mă ancorez de tine Și viața mă provoacă. Deși mi-e greu acum, Doar tu-mi poți fi salvare. M-afund tăcută-n vremi. Nu cad în
Te-am așteptat
Te-am așteptat Te-am așteptat… ca o chemare și glasul tău nu m-a strigat. Mi s-a părut că astăzi timpul…ușor-ușor s-a dilatat. Te-am așteptat… în negrul nopții și n-ai
Iubirea
Iubirea Un zbor de păsări albe. Un stol de porumbei O ramură plecată și eu sunt printre ei. Mi-așez fruntea pe palme și-ncerc să mă gândesc La nebunia noastră
Mama
Mama Au fost clipe când am privit icoana Și-am simțit candoarea din ființa ei M-am gândit ades și cu drag ,la mama Fără să cunosc suflețelul ei. Mă pierd printre vremuri,mă pierd
Gânduri
GÂNDURI E plină lumea de prinos De bunătate sau lumină Și totuși...Omul e pe dos... Încearcă totul și ...dezbină. Și sufletul
Lumea din noi
Lumea din noi Pe-al culmei întuneric, Mă-ndrept cu glas greoi Te simt totuși aproape Și nu suntem un \"doi\". E
Rugăminte
Rugăminte E tristă lumea-acum. E totuși revărsare... De lacrimi și suspin. E ultima chemare. Mă simt
Îndemn
Îndemn Topește Doamne gheața din inima furiei. Nu stoarce neîncetat... fărâma de speranță! Cuprinde Doamne timpul... Și fa-l să fie Timp.
