Poezie
Rugăminte
1 min lectură·
Mediu
Rugăminte
E tristă lumea-acum.
E totuși revărsare...
De lacrimi și suspin.
E ultima chemare.
Mă simt prea încărcată
De gânduri și nevoi.
Pare că lumea toată
Se uită doar la noi.
Și nimeni nu mai iartă
Păcatul sau tăcerea.
O-ntreagă judecată
Nu va șterge durerea.
Dar Doamne, Tu încearcă
Pe noi ca să ne ierți
Și spune-ne în șoaptă
De n-ai să ne mai cerți.
Mustrarea asta doare.
E cruda conștiință.
Noi, cred, n-avem rabdare
Și stăm în neputință.
De-aceea Tu încearcă,
Zâmbind ca să-nțelegi,
Că lumea asta toată
Nu-i doar fărădelegi.
Suntem cu toții oameni
Și uneori greșim.
Nu ne lăsa neoameni,
În viță când pășim.
Firească e greșeala,
Ființa noastră-i mică.
Să facem învoiala:
Iertării ne dedică!
001288
0