Poezie
Efemeritate
1 min lectură·
Mediu
Năvalnică iubire. Ce trist!
Cenușa amintirilor s-a stins
Și îngerul s-a risipit în sus.
Mă doare timpul. Lumea e nălucă
Și ceasul ticăie în dormitor,
Dar clipa poate-acum să mai apună,
Deși nu totul este trecător.
Ascunde gândul, ce-astăzi te îmbie…
Secunda s-o transformi în Eu atemporal.
Și viața poate să se scurgă…de sus…din abisal.
Tăcerea trist-a nopții să dispară
Iubirea-i leac?Doar scriu…
Pe-o foaie albă de hârtie, mai spre seară. Și mă-nchin.
001.085
0