Poezie
Lumea din noi
1 min lectură·
Mediu
Lumea din noi
Pe-al culmei întuneric,
Mă-ndrept cu glas greoi
Te simt totuși aproape
Și nu suntem un \"doi\".
E timpul sau e viața...
Iubirea a plecat
Miros,adulmec ceața
Și soarele crispat.
O dulce mângâiere
A vântului aripă
Mă răscolește-n vrere
Și soarele crispat.
Dulceața timpurie
A pașilor trecuți
Aproape mă îmbie
Și nu poți să mă uiți.
Un gând de-al meu coboară
Alene pe fereastră.
Sunt gând în gând...pe glastră
O umbră stă s-apară.
Și doar percep ființa
Și-o serie de temeri.
Mă indoiesc.Voința...
Îmi dă doar vagi puteri.
Mă-ntorc în timp și...iată!
Mă tot gândesc...
S-a dus iubirea toată!
Și totuși mai trăiesc.
001.347
0