Poezie
Rănile sufletului
1 min lectură·
Mediu
La ușa timpului mi-a bătut viața
Și m-a-ntrebat dacă mai sunt.
Privesc pe geam. Apare ceața
Și simt că mă tot duc, că mă afund.
În colțul trist al camerei stinghere
Opaițul aprins, parcă se stinge
Vechi amintiri, dar efemere
Mă răscolesc. Îmi vine-a plânge.
Pe jos, trântit pe covoraș
Al meu jurnal încă deschis
Așteaptă să mă plec,dar azi.
Să scriu sau să-l închid.
Nu știu de pot să vindec suferințe
Și răni deschise din angoasă
Nevoi, dureri și neputințe
Mă frăsui. Stau închisă-n casă.
Nu știu până la urmă dacă pot
Să vindec iar durerea grea din mine
Nu știu s-alin sufletu-mi tot
Mă rog și poate-mi va fi bine.
001.001
0