mircea trifu

mai prins în leagănul iubirii, ca floare-n piept eu inima aveam, iubita mea, ce dai parfum privirii, trezește-te și uită-te pe geam. nu spre pământ, spre cerul înstelat, am obosit, căci singur

Pe țărmul ochilor de fată, Așteaptă-o lacrimă de teamă Să mai audă încă-odată La multi ani adormită Mamă. Din vise dragi neobosite, Sfaturi punea în orice noapte, Ascunse-n cărțile

În imn de anotimpuri și-armonie, Legați în lanțuri în același port, Ne descântăm în noaptea încă vie, Arzând ca lumânările pe tort. Din zăcământul nostru de cristale, În caravane, noi ne

Am sărăcit și vreau să-mi vând tăcerea, E ca și nouă, chiar de-o port de-o viață, Cine o vrea,îi dau în plus durerea, Ce-n rădăcini e prinsă pe-a mea față. Nu cer prea mult ci doar un

Petalele-n lacrimi se transformă, Și sarea lor usucă sufletul, Ca și pământu-n care sunt născută, Durerea-mi pătrunde cugetul Și face moartea să-mi fie plăcută, Și inima să mi

Vă cumpăr lacrimile voastre Cu tot izvorul lor cu tot! Până devin ape salmastre Să vă pot trece ochii-nnot. Ca Moș Crăciun cu sarea-n spate, Pe coala cea căzută ieri, Vă las pe gânduri

Sunt un Norocos, în viață, blestemată dimineață Și orice apus din mine, astăzi mă sfințesc strămoșii, În icoane mă cocoață, ca un bulgăre de gheață Ce îl rastignesti pe cruce și-l plătești cu

Vreau să-mi fac calea doar întors, Să intru-n ieri ca într-o catedrală, Cu aripi frânte de un zbor prea jos, Ca un fecior rănit în ultima greșeală. Deschide poarta sfinților din rame Și gura

Credeam că am un loc sub soare, Că pot și eu să mă desfăt, Căci sunt în univers o floare, În viața ta, să mă răsfăț. Petalele mi le-am deschis, Și sufletul, spre vraja ta, Simțeam iubirea ce

Voi răscoli pământul și-n brazdele rănite te-oi găsi, Și marea voi ucide val cu val, adâncul ei îl voi prăși De va avea curaj să te ascundă, atentă și tu lună, Tu soare, stai atent, umbră-ți voi

Vreau o stea să-i fiu lumină și apoi să mă cobor Șerpuind ca un izvor, tremurând de frica mării Muritoare,-a lumânării, lângă nerăbdarea-mi albă Și s-o colorez prin iarbă cu un foc sfințit de

E Dumnezeu iar mâniat pe mine, Mereu lăsam o pojghiță de gheață Pe câmpul ce traia doar pentru tine, De se-ncrunta la cer o dimineață. Mă-ndeamnă să închid gura furtunii, Să nu las grindina

Eu sunt aici din vremuri infinite, În casa mea-i sădit etern Olimpul, Aici nu bântuie în riduri timpul, Eu n-am nici prunci dar nici părinte, Și nici suspine-ncărunțite. Printre planete

Se-așază-un gol neliniștit pe-al minții alfabet Și resemnat ca un sfarșit așteaptă să mă-ntunec, Să-i las la poarta cerului un zâmbet amanet, Apoi cu el s-aprind o stea și-n visul ei

Uneori noaptea, eu cert cuvintele voastre, Le spun că sunt doar pentru minți hărțuite , Nu vreau sânge pe cer în apusuri albastre, Nu sunt falsa oglindă-ntre lumi adormite. Am în mine un dor

De Dumnezeu m-ar întreba ce inimă în piept să-ți dau, Ce-mfiorare să m-alinte, ce gust să simt pe buze, Ce dor să mă aprindă, lumina cărei stele să o beau, I-aș da o lacrimă de-a ta și n-ar putea

Am să-ți dedic prima cădere, Pe coala unei stele stinse, La umbră, sub aceeași clipă, Punând cuvinte noi, ne-plânse, S-opreasc-a timpului risipă. Să le prefac în acuarele, Scăpând de

S-a născut o stea în fulgerul vremii, Cu inima caldă, iubirea în vene, Sortită să simtă, tot cerul iertării, Trimite sărutul luminii pe gene. Consumă intens iubirea ce simte, Lovită de răni și

Roagă-mă iubito, da, să te aduc aici pe steaua mea, Roagă-mă să îți rup firul de durere ce te leagă De pământ, și rana să ți-o ard cu focul din sărut Și-nvelită-n nori, cu picături de apă să-ți

Întors în timp îi văd luminii, sânii, Trei puncte cardinale-abia născute, Sorb legănate ca ciutura fântânii, Sub ochii mari ai Grijii absolute. Mai e puțin până la miezul nopții,

Mă ascund undeva printre basme trecute Și mă-mbrac, nou nouț, peticit, dar faimos, Într-un zmeu elegant pus pe vine, ce-ascute Buzduganul de fier, să devin Făt Frumos. Iar mă las să fiu prins

Toți sfinți-mi zic că-s opincarul în mână cu o bâtă, C-am fost născut de-o Mioriță la poarta unui han, Și dintr-un miel tăiat de Paști cu cinstea ei cusută Mi-a pus pe frunte-o cruce și cușma