Poezie
Mă ceartă "Doamne Doamne"
1 min lectură·
Mediu
E Dumnezeu iar mâniat pe mine,
Mereu lăsam o pojghiță de gheață
Pe câmpul ce traia doar pentru tine,
De se-ncrunta la cer o dimineață.
Mă-ndeamnă să închid gura furtunii,
Să nu las grindina cuvintelor să cadă
Ca un deșert pe câmpu-amărăciunii
Și-al tău surâs s-adoarmă în zăpadă.
Îmi chem cuvintele la judecata țării,
Frământ nisipu-n palme până-adoarme,
Și-l fac covor până la țărmul Mării,
Să nu poată vreo vorbă să îl sfarme.
Și mâna mea păgână să se-ntindă
Spre valul tău sfințit de nerăbdare,
Te vreau, femeia mea, ca o oglindă
Să fiu un țărm și tu Marea Răbdare.
Cu fruntea răzvrătită la picioare,
Cer noi poeme dragi să se supună,
Cuvintele-ți vor fi corali de sare
În Marea Noastră Dragoste-mpreună.
001.071
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Mă ceartă "Doamne Doamne".” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14095994/ma-cearta-doamne-doamneComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.