Poezie
O ruga-ntre Mare si Cer
1 min lectură·
Mediu
Uneori noaptea, eu cert cuvintele voastre,
Le spun că sunt doar pentru minți hărțuite ,
Nu vreau sânge pe cer în apusuri albastre,
Nu sunt falsa oglindă-ntre lumi adormite.
Am în mine un dor ca potopul lui Noe
Și încet mă îneacă pân' la piscul cărunt,
Stau cu tine în palmă, în a fricii canoe
Am lăsat tot trecutul să se-nnece mărunt.
Am rămas în pustiul de ape, noi singuri,
Ca o lacrimă-n vers pe nisipul stingher,
Și pe țărmuri lăsați, nescutiții de biruri,
Înlăcrimați ca o rugă-ntre mare și cer.
Nu mai vreau nemurire sau aripi banale
Doar un loc la fereastra din camera ta,
Și un foc într-un colț al privirilor tale,
Când reciti din iubire, să te pot asculta.
00948
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “O ruga-ntre Mare si Cer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14090875/o-ruga-ntre-mare-si-cerComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.