Poezie
terra incognita
1 min lectură·
Mediu
uneori pe acoperișul casei noastre
se odihnește un albatros
el știe că în inima mea vuiește marea
și că oasele mele fragile
sunt clădite din scoici cântătoare
prin venele mele se aleargă delfinii
de dimineață până seara
și mai știe că întotdeauna apari tu
cu o armadă de corăbii de hârtie
căutând în mine mereu
o îndepărtată terra incognita
în urma voastră pescărușii
vă prind din aer iluziile
ca pe niște pești zburători
uneori pe acoperișul casei noastre
se odihnește un albatros
el știe că în inima mea
cineva vânează balene
044.541
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea lacatus
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea lacatus. “terra incognita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-lacatus/poezie/1773361/terra-incognitaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
uneori pe acoperișul casei noastre
se odihnește un albatros
el știe că în inima mea
cineva vânează balene
Ai pornit într-un fel la vântoare de iluzii și sentimente. Rostirea ta poetică implică un complex de sentimente sugerate în diverse forme: inima mea vuiește marea; prin venele mele se aleargă delfinii.
Concentrezi o mare densitate de sugestii, sugerezi, solicitând din plin intuiția cititorului, cât și exepriența lui poetică, artistică pentru corelații spontane în planul imaginarului: în urma voastră pescărușii / vă prind din aer iluziile
se odihnește un albatros
el știe că în inima mea
cineva vânează balene
Ai pornit într-un fel la vântoare de iluzii și sentimente. Rostirea ta poetică implică un complex de sentimente sugerate în diverse forme: inima mea vuiește marea; prin venele mele se aleargă delfinii.
Concentrezi o mare densitate de sugestii, sugerezi, solicitând din plin intuiția cititorului, cât și exepriența lui poetică, artistică pentru corelații spontane în planul imaginarului: în urma voastră pescărușii / vă prind din aer iluziile
0
e un poem profund...al neputintei de a ajunge la (esenta) *celuilalt*... creatorul...\"terra incognita \"... \"în inima\" pamantului nestiut \"vuiește marea\"...e ca o poveste a neintalnirii...intre spatii traitoare ce, paradoxal, se contin reciproc...iar albatrosul (simbolul zborului), *poposire* a cerului competand triunghiul apa, cer, pamant...
\"el știe că în inima mea vuiește marea\"
\"el știe că în inima mea
cineva vânează balene\"
ma gandesc la nevoia de zbor ce ne *devoreaza*...si la un sens *ascendent* al creatiei... pamant...apa...cer...cam asa am citit eu si mi-a placut ce ...
\"el știe că în inima mea vuiește marea\"
\"el știe că în inima mea
cineva vânează balene\"
ma gandesc la nevoia de zbor ce ne *devoreaza*...si la un sens *ascendent* al creatiei... pamant...apa...cer...cam asa am citit eu si mi-a placut ce ...
0
precum nadar am si eu prietenii mei buni :)
ca o curiozitate: nadar a fost prieten bun si cu
strabunicul sotiei mele :)
despre mircea ciobanu m-ai facut curios
am sa ma aplec mai mult asupra lui :)
ma bucur mult ca te-ai oprit \"temeinic\"
asupra poeziei mele este pentru mine adevarat onoare
maria
tu spui ca aceasta poezie
incita pe cititor la participare
cu inteligenta cultura
si mai ales cu sentimente
incantat sa te revad aici
ioana...
cuvintele tale...paradoxal...prin aceasta tinere...in susupensie
...pe mine...ma bucura de le vad...te vad...ce placut... :)
va multumesc
emir
ca o curiozitate: nadar a fost prieten bun si cu
strabunicul sotiei mele :)
despre mircea ciobanu m-ai facut curios
am sa ma aplec mai mult asupra lui :)
ma bucur mult ca te-ai oprit \"temeinic\"
asupra poeziei mele este pentru mine adevarat onoare
maria
tu spui ca aceasta poezie
incita pe cititor la participare
cu inteligenta cultura
si mai ales cu sentimente
incantat sa te revad aici
ioana...
cuvintele tale...paradoxal...prin aceasta tinere...in susupensie
...pe mine...ma bucura de le vad...te vad...ce placut... :)
va multumesc
emir
0

stau si ma mir
ce mult semeni tu cu Pierre Nadar
iti lipsesc doar pipa si-un far
si cat semeni cu Mihai-Mircea Ciobanu
aceesi tehnica de-a lungi clipa cat anu
.........................................
aici ma opresc
si zambesc
intr-o pentagrama
in care ma grabesc sa-i fac rama
si mai semeni cu Vasile de la numarul 7
cel care mi-a promis cartea
intoarcerea pescarusului
si poate ca tocmai de aceea
esti asa de unic
ca-n fiecare din amicii mei
tu ai cate ceva ce seamana
esti mereu un celalalt
cu sentimentele in asalt
involburate ori sedimentate
iata pentagrama din rama:
uneori pe acoperișul casei noastre
se odihnește un albatros
el știe că în inima mea vuiește marea
și că oasele mele fragile
sunt clădite din scoici cântătoare
peste care arunc pumnul meu de scoici, care te duc pana la scara... pe scara asta gasesti o himera:
căutând în mine mereu
o îndepărtată terra incognita
în urma voastră pescărușii
vă prind din aer iluziile
ca pe niște pești zburători