troiță

sensibilitate, adevăr și trăiri,-stări frumos rânduite în cuvinte de-o rară frumusețe, cu care dealtfel ne-ați obișnuit.
îmi place poemul cu de-ntregul, dar concluzia-rezumat se află în chipul copilului stând de vorbă cu Dumnezeu.

\"m-am asezat pe o bancă și-am privit îndelung
la păunul cel alb și tot mai mult îmi părea
că-l văd pe dumnezeu pogorât printre oameni
și l-am zărit pe fiul meu
schimbând cu el câteva vorbe
n-am îndrăznit să-l întreb ce-au vorbit
iar el m-a tras de mână
și mi-a spus zâmbind\"

nu pot decât să mulțumesc pentru starea transmisă...
cu sinceritate,
teodor dume,
hai tata să vedem elefanții

bucuros sa te vad
contempland paunii
si viata
multumesc
emir