drum alb

îmi place, maestre, că versul te duce cu el ca o apă suitoare într-o atmosferă de basm, imperiu al frumuseții care mișcarea și nemișcarea intră în conjuncție

nicio inimă nu poate galopa împreună cu mine
numai frumusețea ta mă va clinti din loc

în care mișcarea și nemișcarea

florin

pentru lectura
si pentru perceprea
fantasticului din
poezia aceasta :)

Pe harta misterioasă a poetului Mircea Lăcătuș, „Drum alb” duce spre cea mai prețioasă comoară, inima unui om.

\"dacă te iei după pietrele acestea albe
pe care le-am așezat una după alta
într-o spirală ușor suitoare
la capătul ei dai de un copac\"

Cu stimă
Doru Emanuel

asa este
fie ca harta inimii tale sa intre pe maini
bune care sa stie bine sa caute s-o gaseasca
si apoi s-o pretuiasca :)
merci
si din partea mea admiratie

constructia poemului tau...ma gandesc la niste calatorii *spiralate* intr-un timp in care \"viitorul și trecutul sunt a filei două fețe\"...el si ea, determinandu-si reciproc trairile (in avalansa) se tot intorc in acelasi loc, cautand iubirea, dar cu fiecare intoarcere intensitatea trairii face un salt *calitativ* ...ajungeri la un moment de maxim (plin) apoi intoarceri imbogatite in acelasi loc, spre un nou inceput...si parca se strecoara aici o abordare masculina (sa fie oare vorba despre singuratatea creatorului?), ce isi *justifica* *morti* repetate in puncte de preaplin...
\"nicio inimă nu poate galopa împreună cu mine
niciun trup nu poate lua forma trupului meu
fară să moară\"

multumesc pentru interpretarea ta
\"foarte interesanta\" :)
eu am spus tu ai vazut
bucuros de trecerea ta
iar si iar

emir