tramvaiul de stația opera

septembrie de aur început de stagiune ieșim de la operă și luăm tramvaiul copleșiți de frumusețe ne uităm în ochii călătorilor și încercăm să înțelegem din strălucirea lor dăcă au văzut și ei acelasi spectacol în ultima clipă urca o pereche tânară elegantă distinsă doamna vorbește tare balcanic lumea întoarce capul spre ea vorbesc românește ea: dragă ce ai văzut la grasa aia el: draga mea femeia are o voce extraordinară e o artistă foarte cunoscută ea: poate sa fie tot ca o scroafă arată el: de ce ești rea și apoi e și româncă de-a noastră ea: mi se rupe eu: în gand și ce doamnă frumoasă ea: dragă nu avem bilet ce dracu facem el: cumpărăm cum ce facem ea: ești nebun nu dau patru euro pentru opt stații el: e târziu poate nu mai umblă controlorii ea: nu se poate dragă sa mergem fără bilet ia vezi mai ai drahmele alea eu: în gând aha au fost de curând in grecia ce lume bună ea: da-i o drahmă vatmanului poate-l fraierești eu: în gând auăleu și înainte ca domnul cel elegant să ducă mâna la buzunar să scoată drahma le ofer eu două bilete ea: danche danche și-mi smulge biletele din mână eu: în gând cu plăcere și tare bite zehr gnedige frau stimată doamnă compatrioții mei se așează în fața noastră și continuă ea: și dirijorul ăla parcă era o maimuță cum dracu zici că-l cheamă el: seiji o sava unul din cei mai mari dirijori contemporani ea: ști ce mă lași tu n-ai văzut ce față avea parcă era coborât din copac el: dragă nu se face sa judeci oamenii după înfățișare ea: dragă am pretenții am dat atația bani pe bilete puteau pune și ei niște bărbați mai frumoși și apoi dacă directorul tot e român ar fi putut să ne dea și nouă biletele pe gratis el: încet directorul e evreu roman din timișoara ea: așaaa evreeeeu de ce nu zici dragă așa mă miram eu ca un român să ajungă directorul operei din viena el: draga mea holender e mândru ca e român și un patriot adevărat a făcut și face multe pentru românia ea: da să ne jecmanească de bani asta face dă-l dracului la următoarea stație noi trebuie să coborâm să luăm metroul regret că ne despărțim vorbesc atât de frumos românește ne era dor sa auzim ne ridicăm și apucăm spre ușă el: dragă ce facem nu platim biletele uite domnii coboară ea: lasa dragă ca au și uitat nu vezi ce senini se uită la noi el: ei el se uită la cracii tăi nu vezi ea: râzând parcă tu nu te-ai uitat la cracii ei auf viderzehen le spunem înclinandu-ne usor plini de respect si luare aminte ei tare auf viderzen și ea: încet ai drecu de capitaliști