alexandra petrovna

alexandra petrovna a adormit cu capul pe masă iar a băut vodca aceea împuțită pe care o vinde daniil abramovici mai mult pe sub tejghea decât la vedere alexandra petrovna alexandra petrovna davai e ora închiderii duceți-vă acasă o zgâlțâie cârciumarul cu mâinile lui jegoase ia mâna de pe ea daniil abramovici strig eu lasă că o duc acasă pe alexandra petrovna haideți doamnă e târziu și iar o sa vă sfâșie rochia câinii ăștia nenorociți din târg doamnă alexandra petrovna se apără ce-i drept cu umbreluța ei cu dantelă pe margine o amintire veche de la veneția dar ce parcă ei dulăii turbați au auzit de veneția după miezul nopții sar la orice trecător indiferent că are umbrelă din veneția sau din gubernia arhanghelț un lucru e clar după miezul nopții nu ai ce căuta pe uliță în ciuda vârstei alexandra petrovna mai are încă pe chip trăsăturile de noblețe ale vechii ei familii care de secole a stat mereu în preajma familiei imperiale a rămas în târgul acesta așa ca o relicvă a vremurilor glorioase de odinioară când o privești pe alexandra petrovna parcă vezi lumini strălucitoare la ferestre auzi valsurile vineze care răsunau dincolo de zidurile palatului chiar până în urbea noastră de la marginea... alexandra petrovna se lasă greu pe brațul meu se clatină de pe un picior pe altul parcă ar dansa știi să dansezi ivan ivanaci da doamnă cazacioc lasă asta ivan ivanaci vals domnule vals nu știu doamnă n-am avut ocazia te învăț eu ivan ivanaci alexandra petrovna locuiește singură într-o casă mare de lemn cu trei caturi casă în care înainte stăteau servitorii din casa cea mare au făcut dispensar bine ca n-a luat-o vreun împuțit de comunist zice mereu alexandra petrovna măcar nenorociții ăia sa aibă ceva de acolo ivan ivanaci da doamnă dumneata scrii poezii da doamnă din când în când lasă lasă că știu eu am cărțulia aceea a dumitale pe măsuța de noapte chiar doamnă ce spuneți au apărut atât de puține exemplare și dumneavoastră să aveți unul mă surprinde știu multe despre dumneata ivan ivanaci te invit mâine seară la un ceai am multe să-ți arăt cu mare plăcere stimată doamnă între timp alexandra petrovna se trezise de-a binelea am ajuns la poarta casei fără să ne sfâșie câinii s-a desprins de brațul meu cu o eleganță rară noapte bună ivan ivanaci te aștept mâine seară la un ceai să nu uiți ivan ivanaci poete nu doamnă am să vin negreșit în aceeași noapte alexandra petrovna a murit a găsit-o dimineața femeia care îi făcea curățenie primăria a preluat cheltuielile de înmormântare a preluat casa obiectele care au mai fost găsite au fost puse în vânzare pentru acoperirea cheltuielilor am trecut și eu pe acolo mi-am cumpărat cărțulia cu poeme pe prima pagină stătea scris cu litere elegante ,,acest poet al depărtărilor mele...\" caligrafia doamnei alexandra petrovna trăda inteligență bunătate generozitate și multe alte însușiri pe care numai o doamnă crescută la curtea țarului le putea avea.