Mircea Iosub

sa vii asemeni
firului de iarba
sa-nfloresti deodata
primavara

sau

sa vii precum
albastrul norilor
s-aduci ploaia
oceanelor

demonul meu
aratandu-ti
urma sarutulti tau
pe ziduri

Gabi , ma alatur si eu celorlalti `fericiti` care impart cu tine bucuria `debutului` . Sa fie intr-un ceas bun ... spre primul volum .

Domnul Leoveanu nu se arata a fi doar un simplu iubitor de poezie , ci si promotor de talente `nedescoperite` . Sa sapati adanc , domnule director !

si-as fi vorbit
dar nu cred in vorbire ,
desi ma cheama Mircea
nu cred ca-mi este-n fire

pai bine , mai inaripatule , indraznesti sa ne dai noua `invataturile interzise` ?

Iata ca boacana ta ti-a nascut 120 de forme pentru a sopti : eu .

si calvino zise : inainte
si de-atunci imi caut ciubotele
prin copaci

Interesanta perspectiva ta .

andro - ma bucur ca ti-a fost pe plac

armonie - in lumea desenelor animate banii sunt `desenati` , asa incat poti avea oricati vrei :)

Bine ca n-am intarziat , cine stie pe la ce curs de Vipassana ajungeam . . .

Faza cu pixu` rosu am luat-o ca pe-o corectie . Daca stiam ca vine si Claudiu , trageam si pe draqu` de coada , doar sa ajung .

I hope you will all accept my apologises !

( doar e prima oara si promit sa nu devina obicei ).

Ma indrept de pe-acum spre voi ca sa ajung la timp la intrunire .

Si inca ceva : la `Multi ani sarbatoritilor !`.

V-am citit toate textele introduse pe site , dar ma intors la acesta , deoarece imi place cel mai mult . Infuzia de tinerete pe care o inspira/expira aceste versuri nu este egalata decat de uimitoarea imagistica pe care o cuprind - poezia nu se citeste , ci pur si simplu se devora , literele curg dincolo de lentila ochelarilor si nici nu-ti dai seama cum ai ajuns la capat .

Domnule Leoveanu , tin sa va multumesc pentru aceasta lectie . Nu sunt critic , dar am intrezarit justificarile pentru orice spatiu sau litera folosita , \"eu / care sunt / si nu sunt \" . Primiti sincerele mele felicitari !

Mi-aduc aminte de o piesa de teatru , poate chiar `Scrisori de dragoste` in care actorii ( nume importante , ssst ) isi citeau unul altuia epistolele fara nici un altfel de dialog . Era un simplu monolog in doi , nu lipsit de farmec .

Acum scrisoarea se cheama e-mail , iar teatrul nu mai e pe o scena , ci se desfasoara dincolo de monitorul asta neprotejat intr-un spatiu `virtual` , pe un teritoriu ceva mai larg numit World Wide Web . E vreo diferenta ?

accept pentru 3 secunde o data pe an sau pe luna sau pe planeta marte
un stil mafiot sa ma dea cu stomacul pe dos cu burta pe spate

Bine ai venit la noi acasa , promitem ca nu-ti vom cere chirie , dar te vom deranja din cand in cand cu parerile noastre .

Gee , let`s see :

`nu esti indeajuns pentru a iubi o fiinta perfecta`

Acum , tataie , welcome to taramul criticilor :

Cred ca titlul e prost ales , nu rezoneaza cu interiorul textului.Intrega poezie sta sub semnul lui `to be or not to be` . In ciuda acelui `mirelo` care deschide finalul ( sau tocmai datorita prezentei acestui nume ) , ti-ai salvat reputatia - aceea pe care o chestionezi , totusi , nu exista .

Sa revenim la scriitura :
-\"imbraci chilotii\" ma jeneaza sonor
-\"la la la la\" se pot reduce la jumatate
-\"care / gandind\" nu stiu daca salveaza neinspirata alipire

Semantica , lua-ar focul iadului , am comprehendat-o cam ase :
Iubita-ti , fiinta perfecta , creatia altcuiva ( vreo revista deocheata , prietena unui amic , -riscand- creatura Domnului ) iti apasa functia reprezentarii in asa un hal incat numai dorinta te pastreaza in viata , mutilandu-te iremediabil cu frumusetea ei ( imaginara ). NUNTA IN CER : desi nu exista , te-asteapta la capatul culoarului . Miezul chestiunii pare a fi unul initiatic , aici putem vorbi chiar de o criza in sanul instantei superioare : Dumnezeu e Dumnezeu doar daca EXISTA in acelasi timp si-n mintea noastra , dar si-ntr-un rai prefabricat pesemne inaintea parlitului asta de Pamant ( mai sus : nici mie nu-mi vine sa ma iubesc ) .

Rferentul livresc din prima parte se modifica dupa cautarea acelui Graal ( gasit sau inca ascuns - nu se pricepe inca ) . Oricum , in orice initiere drumul este cel care conteaza . Insasi itinerariul catre un undeva provoaca spasme vitale . Cateodata recunoasterea de sine se afunda intr-o prea mare tolerabilitate - orgoliul pierdut sau nebanuit se condenseaza intr-un simplu `eu-pronume personal persoana I singular` fara nici o corelatie cu realul . Bazaind din nou dupa dragoste , se reface traseul de la text ( inventar/t ) la cerinta divina . Pierderea se-mpaca cu sine , `verbul a fi nu mai este o rusine` . Afundarea in propriul sine produce deschiderea acelei usi catre lumile cu atmosferele `una in cealalta` .

Nu stiu de ce ultima parte imi vireaza pe cerebel paralela cu `La tiganci`-le lui Eliade . O usa deschisa , si . . . minune ! cu tot restul . Porumbita ( inventata inca ) se preschimba in fata celui care o invoca si se modeleaza dupa propria preferinta . Fiinta care se naste din mintea autorului , inFIINTArea e inevitabila : `nici nu stii cat te iubesc`. Totul se modifica , cele doua fiinte isi amesteca senzatiile , locuirea pe pamant le cuprinde inexorabil - `sa nu visez degeaba`.

Ada , ai punctat intr-adevar esenta acelor zile , de neuitat pentru unii.
Cat despre faptul ca altii nu vor intelege mare lucru , nu e vina noastra.

Acum vreau sa fac o corectie , pe care la inceput am luat-o drept gluma . Localul in care am degustat `bucatarie suedeza` si am dansat `populara` se cheama

boLta rece - multumiri inca o data .

sumbru si lugubru nu mi s-a parut decat poate acel `tuuu` , fiindca `dezordinea si ceata` se `ascund` dupa `linia zarii`.

Diana , Iasul va ramane mereu neschimbat pentru tine si pentru toti cei care au gustat aceeasi bucurie .

Si inca , scumpa Armonie , nu eu am fost la inaltime , ci dealul a avut o panta abrupta ( poate prea abupta pentru un calator abonat la linia de tramvai 13 , de la care Vamesu a pastrat un bilet ).

Timpul nu e un dat , timpul se construieste din momentele cu care sufletele noastre sunt patrunse . Cum sa nu am asa ceva dupa tot ce am trait noi acolo !

Cu Eugeniile mai vedem , poate facem cheta si-ti trimitem niste biscuiti ( asa , pentru variatie ). . .

Da , te-ai tinut de promisiune si te-ai tinut bine , ca de glasul armoniei sau vinul veveritei .
Acum imi explic ce cauta ceramica aia la tine sub brat ! Sper ca a supravietuit deplasarii alaturi de un asemenea sculptor de cuvinte .
N-am inteles ( sic ) ce cauta numele meu printre celelate de langa el ( stiu SIGUR ca nu m-ai confundat ) , dar mintea mea spera ca este un semn ca te-ai simtit bine si cu mine in rol de gazda :)

sa nu mai carcotesti ? de ce ? de ce ?

mai bine tu . . . decat sa-ncep s-o fac eu .

sunt intr-adevar momente in care traditia ne apare ca un culcus , ne imbratiseaza ocrotitor ca bratele unei mame , este linistea de care ne simtim atrasi adesea.

Apel catre un trai in siguranta ! Noaptea e absorbita in vraja somnului , floarea e laudata de seninatatea anotimpului , iar cuvantul nu-si poate regasi originea decat in intuneric ( luat intr-un sens pozitiv , poate inconstientul , poate acea zona misterioasa a pre-cuvintelor).

Ti-am promis un comentariu .Incep cu un sfat : cauta sa-ti `vinzi` mai bine textele , ambalajul lor - titlul - ar trebui sa fie ales cu mai multa grija .

Gandirea ta se balanseaza intre proza si poezie , multe dintre poemele postate nu si-au descoperit liricitatea , asa cum acest text nu a ajuns sa devina naratiune . Pare mai simplu sa scrii proza respectand ceea ce trebuie indeobste respectat , poezia trebuie sa strice acea armonie a scriiturii , ea trebuie sa-si gaseasca noi posibilitati .

Inca un sfat ( optional ) : istorisirile si povestile negre nu sunt foarte mult gustate pe acest site ( o spun din experienta proprie ).

filip

nu mi-a scapat , ci l-am selectionat , desi intr-adevar nu atributul `poezie` i se potriveste , dar nu se incadra in alta parte , asa incat l-am `versificat`.Nu te mai intreb daca esti multumit de raspuns , caci deja il stiu .

Asta e , o mai ia omu` si pe de alaturi uneori doar ca sa ajunga acolo unde trebuie .