Poezie
si totusi, ma iubesti sau nu?
intrebare retorica
2 min lectură·
Mediu
fa spune-mi ceva despre tine orice
incepand de la felul cum iti aprinzi tigara
pana la cum iti imbraci chilotii
orice intelegi? orice
nu ma intereseaza cine-ti fumeaza amintirile
sau cine te inventeaza visand
pentru mine insemni mult mai mult decat
simplul act de a fi
\"ce minune ca esti/ ce-ntamplare ca sunt\" spunea nichitastanescu
dar ce stia asta?
nimic
nimic absolut din ceea ce simt eu pentru tine
trezeste-te mey la realitate
nu esti indeajuns pentru a iubi o fiinta perfecta!
to be or not to be tra la la la la
da stiu
ca am o mutra de handicapat
ca uneori nici mie nu-mi vine sa ma iubesc
- ce faci ma? ma intreaba ingerul
- ma gandesc la ea, ii raspund
- bravo tie, chiar daca nu exista, te-asteapta la capatul culoarului
sa-mi bag picioarele-n pantofi si-n putoarea asta de viata!
cine sunt eu? sunt un rahat nebun dupa tine
care
gandind la faptura ta isi recunoaste existenta
cateodata mi te imaginez o axa intr-un dreptunghi
sau intr-un cerc sau intr-o orice alta forma de mine
suntem doua lumi cu atmosferele una in cealalta
tu si eu
tu - pronume personal persoana a II singular
eu - pronume personal persoana I singular
ce prostie mai e si dragostea asta!
se iubesc pronumele intre pronume fluturii intre fluturi
curcubeele intre curcubee
indiferent de religie rasa sau sex
stii? de ceva vreme verbul a fi nu mai este o rusine pentru mine
iar visezi ma, betivule? ma intreaba din nou tipul asta cu aripi aprinzandu-si trabucul si fixandu-si mai bine ochelarii pe ochi de obicei ingerul meu e oltean imi deschide o gramada de usi si e un tip misto nu-mi fac probleme cu el
mirelo tu ma iubesti?
hai spune-mi acum ca nu prea am curaj sa desfac florile
daca ma iubesti culca-te pe arcada mea dreapta
si nu mai rade atat de plina de tine
daca nu ma iubesti tot sa-mi spui
si te rog sa nu-ti mai porti pleoapele atat de adanc prin carnea mea
si te rog sa nu mai incui usile in urma ta
nici nu stii cat te iubesc
ca-mi vine sa-mi sfasii cu dintii buzele picioarele timpul
oricum vreun dumnezeu va sti sa ma creeze din nou
si totusi, ma iubesti sau nu?
ca sa stiu ca nu visez degeaba...
022.677
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Nimerencu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 388
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 49
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Nimerencu. “si totusi, ma iubesti sau nu?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-nimerencu/poezie/41073/si-totusi-ma-iubesti-sau-nuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
THai sa incep cu primul vers. E ok, dupa parerea mea, mai putin formula de adresare \"fa\". Desi o iubesti..suna putin a lipsa de respect pentru ceea ce reprezinta femeia in general. La fel e si cu versul al treilea, dupa cum bine zicea opaque, jeneaza sonor.
Pe de alta parte, vad in aceasta poezie o iubire obosita. Mmm..pe undeva e si nostima, mai ales ultima strofa. Asta mi-a placut..
Pe de alta parte, vad in aceasta poezie o iubire obosita. Mmm..pe undeva e si nostima, mai ales ultima strofa. Asta mi-a placut..
0
`nu esti indeajuns pentru a iubi o fiinta perfecta`
Acum , tataie , welcome to taramul criticilor :
Cred ca titlul e prost ales , nu rezoneaza cu interiorul textului.Intrega poezie sta sub semnul lui `to be or not to be` . In ciuda acelui `mirelo` care deschide finalul ( sau tocmai datorita prezentei acestui nume ) , ti-ai salvat reputatia - aceea pe care o chestionezi , totusi , nu exista .
Sa revenim la scriitura :
-\"imbraci chilotii\" ma jeneaza sonor
-\"la la la la\" se pot reduce la jumatate
-\"care / gandind\" nu stiu daca salveaza neinspirata alipire
Semantica , lua-ar focul iadului , am comprehendat-o cam ase :
Iubita-ti , fiinta perfecta , creatia altcuiva ( vreo revista deocheata , prietena unui amic , -riscand- creatura Domnului ) iti apasa functia reprezentarii in asa un hal incat numai dorinta te pastreaza in viata , mutilandu-te iremediabil cu frumusetea ei ( imaginara ). NUNTA IN CER : desi nu exista , te-asteapta la capatul culoarului . Miezul chestiunii pare a fi unul initiatic , aici putem vorbi chiar de o criza in sanul instantei superioare : Dumnezeu e Dumnezeu doar daca EXISTA in acelasi timp si-n mintea noastra , dar si-ntr-un rai prefabricat pesemne inaintea parlitului asta de Pamant ( mai sus : nici mie nu-mi vine sa ma iubesc ) .
Rferentul livresc din prima parte se modifica dupa cautarea acelui Graal ( gasit sau inca ascuns - nu se pricepe inca ) . Oricum , in orice initiere drumul este cel care conteaza . Insasi itinerariul catre un undeva provoaca spasme vitale . Cateodata recunoasterea de sine se afunda intr-o prea mare tolerabilitate - orgoliul pierdut sau nebanuit se condenseaza intr-un simplu `eu-pronume personal persoana I singular` fara nici o corelatie cu realul . Bazaind din nou dupa dragoste , se reface traseul de la text ( inventar/t ) la cerinta divina . Pierderea se-mpaca cu sine , `verbul a fi nu mai este o rusine` . Afundarea in propriul sine produce deschiderea acelei usi catre lumile cu atmosferele `una in cealalta` .
Nu stiu de ce ultima parte imi vireaza pe cerebel paralela cu `La tiganci`-le lui Eliade . O usa deschisa , si . . . minune ! cu tot restul . Porumbita ( inventata inca ) se preschimba in fata celui care o invoca si se modeleaza dupa propria preferinta . Fiinta care se naste din mintea autorului , inFIINTArea e inevitabila : `nici nu stii cat te iubesc`. Totul se modifica , cele doua fiinte isi amesteca senzatiile , locuirea pe pamant le cuprinde inexorabil - `sa nu visez degeaba`.