INTRU

sunt intr-adevar momente in care traditia ne apare ca un culcus , ne imbratiseaza ocrotitor ca bratele unei mame , este linistea de care ne simtim atrasi adesea.

Apel catre un trai in siguranta ! Noaptea e absorbita in vraja somnului , floarea e laudata de seninatatea anotimpului , iar cuvantul nu-si poate regasi originea decat in intuneric ( luat intr-un sens pozitiv , poate inconstientul , poate acea zona misterioasa a pre-cuvintelor).

...Intru in Intuneric
Cu prejudecata Mortii...

Cat despre epigrama ta cu contorul meu de...haz, sa stii ca e beton!
Cred ca am sa o introduc intr-un viitor volum de-al meu de replici si contra/replici...

A plecat pe jos, prin frig, sa duca undeva departe sufletele secundelor date ei de catre cel ce da secundele...Binenteles ca miza pe pasul acela pus si pe dezlegarea la suflet si miza binenteles pe samariteana desprindere de mine insumi...inca o data. Inca o data. Si eu, din zborul aceal ma auzisem strigat inainte sa pot intoarce capul catre rasarit...Era atat de frig in vocea ei cand ma alunga chemandu-ma...Inghetasera semilobatele sentimente si plansul si acuzele alea ascutite de desfacut sacul lacrimar de cu noapte...Ma tinea o singura secunda sa-i mai zic de Polul meu Nord...Insa vezi tu aveam atatea prejudecati ca incepusera sa se aprinda focurile-n inima mea si-mi era intaia oara bine ca i-am promis ca voi veni fara de pricina insa numai cu ea...Dinadins si fara presimtire...

se da inger neprejudecacios