Mircea Iosub
Verificat@mircea-iosub
„cautator”
Este nascut in Iasi , la data de 13 martie 1982 . Publica in cadrul site-ului www.poezie.ro incepand cu luna iulie a anului 2002 . Este prezent in antologiile cenaclului `Virtualia` (Iasi) , precum si in antologia `Ultima generatie, primul val`, Editura Muzeul Literaturii Romane , Bucuresti , 2005. Debuteaza…
O poezie sensibila , ca atatea de inceput.
Dar ca orice debut , mai sunt unele indemnuri de aflat , unele stangacii de indreptat ...
Recomandarea mea este ca sa lasi poezia doar cu primele doua strofe sau sa schimbi patetismul prost directionat ce urmeaza dupa ele . Sincer , sunt versuri de romanta de strada .
Mult succes !
Pe textul:
„Te ascult" de Raluca Soare
Pe textul:
„Micro-Universe" de Alexandru Dan Mandru
Mi-ar fi placut mai mult ca toate sa fi fost scrise cu majuscula , ca-n :
`existenta Mea`
`sufletul Meu` ,
deci pot gasi justificare pentru `Am destul Spatiu` , caci acel \"EU\" nu este unul obisnuit ...
Pe textul:
„Spatiu" de SANTO ION
luna ce nu mai vine
ratacita prin alte neamuri
galactice
vopsiti podelele
cu zodiace
stratosferice
inainte de Dumnezeu
steaua si-a scuturat umbra
muntii au intalnit-o
in calea lor lactee
voi oameni
faceti curat
nu mai e vreme de trait
Pe textul:
„Supernova 1054, ano Domini" de Dan Mitrut
... doar ca Alina este persoana pe care o cunoastem cu totii ( aici urmeaza `punct` ; si il si pun , doar sa inchid paranteza ) .
Fiindca mi s-a ridicat la cap , mai adaug si un
Multumesc !
P.S. - iti sunt si tie recunoscator , Raluca , pentru cuvintele frumoase , dar , pana una-alta , situatia descrisa de tine sta invers :
eu sunt cel onorat ca pot sa-mi gazduiesc din `creatii` pe acest site plin de oameni minunati !
Pe textul:
„Mircea" de Alina Manole
Despre cuvinte :
sa inteleg ca pentru tine acest site este o prapastie in care-ti arunci cuvintele ?
P.S. - n-as vrea sa ma intelegi gresit , dar ce ai poatat tu aici nu este de ajuns pentru a se numi poezie !
... si crede-ma ca nu-mi displac experimentele .
Pe textul:
„prapastie" de cosmin
nu stiu de ce pun acest comentariu ; raspunsul daca nu a ajuns la mine , inseamna ca s-a `prabusit` intr-un alt cer , ecranul susura noapte de noapte ( sa-l fi `ne_atins` cu ceva ? ) si desi il simt cum sufera imi ne_rosteste un zambet (`nu exista rani doar` ) , uite , tristetea-mi s-a ingustat ca o dunga pentru cine stie...
eu , unul , nu stiu
Pe textul:
„nu stiu..." de stanescu elena-catalina
iti simt mana compunand
clape de lumina . esti tu
sau doar luna care
s-a ciubarit in mine
Pe textul:
„Sonata Lunii" de Florin Hălălău
si nu ar pleca nici unul
cantand de sub cerdacul ei
insa nu iubesc ... sapunul
Pe textul:
„rugaminte insistenta" de valeria tamas
visez numai sani de fete
dar aseara-atinsei unul
si aflai ca sunt ... burete
Pe textul:
„Ochii vad, inima cere" de valeria tamas
dar sunt beat si la volan.
Pe textul:
„Soferului nepriceput" de valeria tamas
Nu stiu cat de iluzoriu ai fost tu pentru ea , dar ea pentru tine sigur este o iluzie . Tu nu esti indragostit de o persoana , ci de amintirea unei persoane . Ce mai pot adauga la `nu am intalnit-o niciodata` ? Ma gandisem la intalniri virtuale in care sunt puse la inaintare poze si scrisori / telefoane . Cel mai usor este sa te indragostesti de persoane pe care nu le cunosti , astfel totul este poezie ( cate dedicatii n-au fost trimise \"unei necunoscute\" ?).
Da , esti prea pesimist si prea dur cu tine . Daca acea persoana exista in realitate , nu vad de ce n-ai putea s-o contactezi asa cum ai facut si pana acum si ... sa incerci sa-ti rezolvi problema . E pacat de noua fata pe care spui c-o ai . Incearca sa renunti la fabulatii , fatelor nu le plac baietii cu capul in nori !
Imi cer scuze pentru aceasta critica aliterara .
Pe textul:
„prea mult pesimism" de Gigi Madalin Popescu
La acest poem primele trei/patru versuri au un stil total diferit de urmatoarele doua . Aceasta schimbare vine prea brusc . Nu-ti spun sa nu folosesti in poezie astfel de cuvinte , dar eu cred ca un text , pentru a se numi poezie , trebuie daca nu sa sugereze doar aceste lucruri , atunci sa le `sublimeze` , sa le `dilueze` in text . Sa mai adaug si ineditul folosirii persoanei a doua in penultimul vers ? Apare pur si simplu din acele hauri invocate de tine . Mai adaug si ca mirosul `dulceag` al putrefactiei suna insipid , de parca ar vrea sa `indulceasca` atmosfera .
O poezie nu este doar cuvinte , ci este expresie . Ai grija la acest fapt . Succes !
Pe textul:
„altfel" de Ravendark Scar Furiel
Suna a tratat filosofic . `Despre sinuciderea la popoarele fara amintire `.
Cum ar fi poezia ta fara semne de punctuatie , fara limbaj indirect si cu ceva spatii intre versuri ? Succes !
...nu e poezie interactiva , dar mi-ai cerut parerea ...
Pe textul:
„DESPRE UITARE" de Cristian Hriscu Badea
Nu am inteles nimic - era ceva , oare ?
Spui prea putin , textul e prea mic , `artificiile` prea artificioase , ai o greseala de redactare (in 5 versuri foarte scurte ).
Concluzie : protestez !
( Ti-as sugera sa-ti retragi singur textul si poate-l introduci intr-o compozitie mai ampla - asta daca-ti place asa mult ... )
Pe textul:
„Protest" de Lucian Preda
Pentru mine acest plans pentru copil se explica prin obiceiul `stramosilor pelasgi` de a-si boci nou-nascutii si de a petrece la trecerea dincolo . Trebuie pornit intr-adevar de la litera textului - daca pierdem litera , in aceasta poezie cel putin , ratam intregul mesaj . Nici un cuvant nu este asezat doar de dragul metaforei , ci reprezinta ceva foarte concret si precis , este o piesa de puzzle care ne ajuta sa reconstruim o lume ( as da ca exemplu : `odaia` ).
Il rog pe Gabi sa nu se supere . Referirea la `oamenii blonzi` nu este fortuita , ci-si are rolul ei in `istorie` , chiar si in acea istorie invocata de Silviu , dar aici vorbim de o istorie care nu se poate citi in manuale .
Pe textul:
„Terapia prin lacrimi" de Raluca Daciada Manole
Nimic nu este mai dulce decat aceasta ingemanare a varstelor !
Pe textul:
„noi doi vara la mare" de Mircea Iosub
Pe textul:
„poezie de unică folosință" de Florin Hălălău
nu mai inchide ochii
cand mi-e dor
te gasesc si-acolo...
:) , veve , te dai la amenintari ( involburate ) ?
Pe textul:
„învolburată" de Diana Iepure
Trecand dincolo de teribilismele varstei , unele destul de banalizate , altele care suna frumos , se ghiceste ideea de absurd al vietii prin acee repetitii anoste , la limita suportabilului. Se atinge un punct culminant ( prea devreme in text , spun eu ) prin `Nici macar nu stiu cine sunt` .
Existentialismul este doar simulat , caci problematica bate in alta parte .
Se incepe cu putina sociologie , cu `fetele`-roluri pe care ni le atribuim sau care ne sunt acordate de un ceilalti nedefinit aici . Apoi se cauta acea picatura de implicare in societate pe care o trateaza psihologia sociala , pentru a ne reintoarce la radacinile gandirii , in vesnica intrebare : `ce e fericirea?`.
Parca doar rostirea acestui cuvant face sa apara primavara . Tonul se mai schimba putin , se gasesc alte cuvinte pentru a se evita repetitiile , dr se recade intr-un mecanicism de sorginte lametrista .
Cred ca te vei supara de acest comentariu , l-am voit tehnicist pentru a-ti acorda inca o sansa . Parerea mea umila este ca raman in picioare doar ultimele 6 randuri . Trebuie sa ai grija de tine , dar si de cititor , iar avand grija de cititor , ai grija de tine , daca nu , ramai `gol de aer`.
Pe textul:
„Memento mori" de Dorin
