Poezie
DESPRE UITARE
1 min lectură·
Mediu
“Am uitat cum ma cheama…
Pur si simplu am uitat.”
Au inceput sa rida \"prietenii\":
“Cum, ma, ai uitat cum te cheama!?!
Cum e posibil sa uiti cum te cheama!?”
“Am uitat.” am raspuns.
Si s-au enervat:
“Ba, tu nu esti intreg?
Da, e frumos asa ceva!?
E moral asa ceva!?
Baga-ti mintile-n cap
Sau ai sa-ti aduni amintirile
Si dintii de pe trotuar!”
“Voi nu sinteti intregi!” am raspuns.
“Am uitat cum ma cheama
Pentru ca asa am dorit,
Pentru ca asa am visat sau…
Mi s-a spus…
Nu mai stiu exact!
Am uitat cum ma cheama
Poate pentru ca…
Nu am avut curajul…
Sa ma sinucid!
Poate!”
Au devenit ironici:
“Ba, tu ai devenit si filozof
De cind ai uitat cum te cheama.
Du-te ba, dracului!
Uite inca unul care traieste
Cu povara nebuniei mincinoase…
A lui Hamlet!”
023.091
0
