Am avut o perioada dark (Doom 3) ca sa zic asa si am fost lovit intr-o noapte de un impuls bolnav de curiozitate. Mi-am pus subit problema simbolisticii pentagramei, nefiind totusi un ocult hardcore,
Mi-am acoperit ochii cautind adapost
Intr-un ungher din suflet,
Mintindu-ma ca dorul de tine trece
Atunci cind te “uit” in Edenul
Nascut din delirul ce-mi spune
Ca vom fi o fiinta de lumina
Ce
A iesit la fel cum intrase: fara o stare definibila. In urma lui batrinul Dundee ramasese cu gura cascata privindu-ma de parca ar fi cerut o confirmare – “Ai vazut, ce-am vazut?”
Imi pierise graiul
Te-am oprit in vis…
Pe un mal de apa…
Si… am uitat cine sunt,
Am uitat de ce te-am oprit.
In acel vis,
Pe malul acela de apa,
Te-am oprit si te-am sarutat…
Si… am uitat unde sunt,
Am uitat
Am sa trag un gard electric
In jurul bucatii mele de padure.
Nu prea puternic:
Doar douazeci de mii de volti.
Vecinul meu din dreapta
A avut si el o parcela.
Era un om generos:
A dat la
Din bezna revoltei s-a nascut o femeie
Cu ochi mari de copil speriat,
Cu ploapele grele de gene in care
Lasciva, matasea, s-a intrupat.
Suava, cu trup sui de mreana,
Cu glezne de ied
Actori fiind...
Privim bizar, plingind amar
Al nostru pragmatism prin pojghita sudorii
Mult prea increzatori-n-al-nostru har…
Noi… egoisti, stupizi si scandalosi:
Actorii…!
Actori
“Am uitat cum ma cheama…
Pur si simplu am uitat.”
Au inceput sa rida \"prietenii\":
“Cum, ma, ai uitat cum te cheama!?!
Cum e posibil sa uiti cum te cheama!?”
“Am uitat.” am raspuns.
Si s-au
Ajuta-ma Doamne sa-mi scot ochii!
Da-mi Doamne puterea sa-mi scot ochii!
Nu mai vreau sa vad pe nimeni si nimic!
Trimite Doamne un inger cu o trimbita,
Sa-mi sufle-n urechi toata noaptea
Sa nu o
Ahab a trebuit sa culeagă șapte ani rodii de pe unghiile morților,
Iar atunci când la rându-i a murit, pentru a doua oară,
Un cortegiu de demoni i-au adus răsplata: o floare de nufăr
In petalele
Vezi dincolo de ceea ce încearc să-ți spun
Subjugându-ți privirea, cum fac
Demoni-n vise huind ca furtunile de nisip.
Alungă-ți din inimă spaimele
Ce ard, șuieră și mă fac să zac
Agonizând
Nu mai vreau alte iubiri!
Nu mai vreau sa ma risipesc
In amare ginduri de indragostit.
Nu mai vreau alte iubiri!
Nu mai vreau sa ma trezesc singur
Intr-o tristete mai bolnava decit cea de
A venit iar…
Si s-a incolacit pe pieptu-mi
Dindu-mi frica,
Facindu-ma sa uit ce doream,
Lasindu-mi un abur
Ca un fruct amar,
Ca o durere pustie.
M-am topit intr-o apa…
Si privirea ta a
Ce vrei sa-ti mai dau?
Durere?
Sorbi in fiecare clipa durerea ca ma ai,
Sorb in fiecare noapte durerea ca te am.
Ce doresti?
Lacrimi?
Le ai in fiecare zi,
Le am in fiecare noapte.
Ce-ai mai
Ma dor coastele!
Ma dor maruntaiele!
Ma dor oasele si muschii,
Ma dor ochii si mintea!
Ma doare… trupul iubitei mele,
Ma doare… relaxarea ei.
Ma doare… lipsa parintilor mei.
Ma dor sonetele
Trecute spaime m-au incoltit asta noapte
Aruncind neimpliniri, furii, bucurii si umbre
Laolalta in groapa de gunoi a sufletului
Am ajuns gunoier de amintiri rascolind intruna
Gramajoarele,
Ma simt gol
Unii ar intreba: gol, adica despuiat?
Altii: gol, adica nefericit?
Eu raspund: nu, doar gol.
Si nu stiu sa explic.
Si nu pot sa explic.
As spune ca e altfel de goliciune.
Unele
Umbre, …peste tot doar umbre
Bintuind labirinturile noptii…
Plecati pe veci din hotarele mintii mele!
Cu atit am ramas:
Un craniu in palma stinga.
Si-ncerc sa descopar
In gavanele goale un
