Cristian Hriscu Badea

Nu ma refeream la revelatie raportata doar la credinta... pentru ca ar fi fost absurd s-o raportez doar credintei.
Cind spun revelatie ma gindesc la un joc de puzzle. Cind descoperi piesa buna e o revelatie... Cind toate piesele ajung la locul lor e tot o revelatie dar la un alt nivel.
Cred totusi ca exista speranta in fragmentul:
\"mi se revelează faptul că în această lume opacă, densă, omorâtoare ca o pernă pe care cineva ți-ar apăsa-o peste față ca să te sufoce, pe când stă cu genunchii pe pieptul tău și-ți stăpânește nemilos zvârcolirile, revelația e posibilă.\"
Si existind speranta atunci asimilez asta cu o oarecare doza de optimism.

Daca va place spuneti ce va place daca nu... spuneti ce nu va place. As putea sa am un \"feedback\" folositor.

La cit de multe texte apar nici nu e posibil sa existe comentarii la fiecare. E normal... poate nu e intimplator ca unele nu sunt comentate. Poate oamenii nu stiu ce sa spuna despre textul respectiv, poate nu inteleg textul respectiv, poate nu ii emotioneaza sau din contra gasesc ca nu mai e nimic de zis. Textul e un pretext pentru a cauta sa intri in vorba cu necunoscuti... ca te baga sau nu in seama la un moment dat nici nu mai conteaza. Poate e mai important doar \"sa-ti faci datoria\" fata de tine si sa spui ce simti, ce crezi, cum vezi lucrurile.

Revelatia e cea mai importanta... faptul ca o sufoca oamenii, stresul, graba lipsa de rabdare si tact nu mai are nici o importanta.
Revelatia e a ta si oamenii, stresul si graba nu au cum s-o atinga...
Revelatia ramine intiparita in mintea ta... si iti da o masura a lucrurilor asa cum sunt percepute in momentul respectiv.

Mi-a placut fragmentul pentru ca intr-o oarecare masura ma caracterizeaza... si pentru ca e optimist in fial... \"Revelatia exista chiar si atunci cind nu mai speri sa apara\"

In definitiv revelatia poate sa apara si dupa 100 de ani de asteptare... Revelatia poate sa apara si dupa 1000 de ani de necredinta... poate fi a unui individ sau a unui \"personaj colectiv\"... Important e ca a aparut si ca in momentul aparitiei a salvat ceva... constiinta individului sau \"constiinta colectiva\" de la sinuciderea prin ignoranta.

Frumos si dulce. O prezentare suava a unui moment de dragoste. Daca te-as cunoaste m-as indragosti de tine. :)

E dreptul meu sa scriu asta... Era o simpla figura de stil. Si nu e vorba de dureri adevarate ci de insensibilitate si nesimtire de fapt. Personajul e un ipocrit. Se poate spune si ca am vrut sa fac pe desteptul... mda, e posibil... No hard feelings! :) Si daca tot am gresit in motto (nesemnificativ) atunci cum ramine cu \"Ai vrut sa il fac pe istetul\"? :)