Poezie
DEMONUL
1 min lectură·
Mediu
A venit iar…
Si s-a incolacit pe pieptu-mi
Dindu-mi frica,
Facindu-ma sa uit ce doream,
Lasindu-mi un abur
Ca un fruct amar,
Ca o durere pustie.
M-am topit intr-o apa…
Si privirea ta a tipat odata cu mine,
Dincolo de ea, glasul tau, huind stins
Ca un torent subpamintean,
Ca o furtuna indepartata.
M-am vazut de jos in sus…
Carnea fiind cea care
Pleaca spre albul din intuneric,
Sufletul meu raminind tintuit
Intr-un absurd rigor mortis,
Intr-o stranie toropeala.
002993
0