declarație de iarnă

\'\'am memorat culoarea vântului din ziua
când ninsoarea ți s-a aprins în palme\'\'

waw!! frumos, partea asta îmi plăcu însă cel mai mult.

fara glas, albe, magnoliile lui decembrie, se scuturau linistite de pe genele tale si-si adunau tacerea in palmele mele : mangaiam o alta iarna-copil si-nvatam amandoi mersul norilor in zodia vantului.

Poezie hodinitoare, m-am hodinit de-a lungul si de-a latul mai multor poezii de-ale tale. Nu simt nevoia sa critic, las doar un semn al trecerii mele pe aici.

Te rog să nu mai scrii titlul cu majuscule. Corectează și aici.
În rest, numai de bine despre text, chiar de foarte bine. Mă bucură evoluția poetică vizibilă odată cu fiecare text al tău.

bănuiesc că și mie , deoarece am lăsat-o ca un fel de concluzie , știi tu , finalul trebuie să aducă ceva nou . Din păcate este o formulă deja utilizată și-ntr-o altă poezie . M-am jucat mult cu versurile până să ajungă în forma aceasta .

Florina , mereu îmi înțelegi poeziile în felul tău specific . Da , sper să fie o iarnă zburlită , sper să ies din casă doar pentru a intra în poveste și sper să pot mângâia versuri care să-ți placă .

trecerea ta printre rândurile mele am considerat-o mereu o onoare , indiferent dacă periplullasă urme sau nu .

Lumina nu este de ajuns , câteodată copacul este prea încăpățânat , contează cel mai mult CINE este acel aducător de lumină . Îți mulțumesc pentru că te-ai străduit să găsești cât de puțin în aceste versuri .

\"albi pomii au zâmbit seduși de propriile crengi\" mie mi-au placut foarte tare aceste cuvinte.
Mircea, ti-am citit in urma cu cateva zile poeziile si mi-am dorit atat de tare sa-mi las si eu parerea, dar din pacate cuvintele nu m-au iubit in acel moment. Azi, revin si vreu sa-ti spun ca versurile tale isi vor gasi intotdeauna loc in inimile noastre.
Craciun Fericit, Mircea!

nu pot sta deoparte...caldura ninsorii tale topeste orice neincredere