cu tine
îți simt tremurul inimii ca o floare îmbrățișarea vântului Dumnezeu mi-a scris viața în palmă doar pentru a-ți rezerva o linie îți rostesc prin săruturi un descântec să respiri în cuvinte de
somn ușor ...
mă legăn stins în căderea nopții peste luna liniștită ca un înger palid cu un suspin adânc înfășurat din lacrimi apăsate de visare
lumină neagră
zăpadă caldă umbra luminii negre ascunzând zorii
declarație de iarnă
albi pomii au zâmbit seduși de propriile crengi fără glas le răspundeam picurând norii în ochii tăi lăsam pedante zăpezi să ne imite în umerii goi cum ne regăseam înfrigurați cu lumina pe
Catren ( Frunzei )
toamna pare un nor cenușiu cu petalele uscate păstrându-și răcoarea atunci când ruga unei frunze călcate devine un sărut măturat de vânt
Catren ( Toamnei )
Când toamna gândul în mister apune și umbra mării iese dintre rune pe albe lespezi cântă dragă-mi luna și frunze ... dispar una câte una
solitudine permanentă
în trupu-mi timpul își înfige gheara ca o nesocotință iluzorie a nopții la judecata primei luni din umbra secolelor buruieni amestecând freamătul izvoarelor în nesfârșite frunzișuri de ani de
știu că sunt orb
am privirea deschisă spre întunericul interior acolo unde dragostea este singura vedere păstrez numai imagini din adâncuri dar în inimă simt ochii tăi albaștri dacă mi te-ai arăta precum
nopți cu îngeri
umbra curcubeului îți lasă petale în colțurile buzelor ah! unghiile tale însângerează portative pe trupul în care dinții sculptează melodia te-aștept să ne spălăm de nopțile cu
ascunzișul tăcerii
încet ascult foșnetul de după retină un galop alb lumina căzând peste norul din mine
doresc să cuprind cu un sărut moartea
cercul nopții străpungând paloarea sângelui cufundat cristalin în reverii nesecate clopotul pașii întunericului pe crucea căzută in extaz dansul felin în sărutări dulci și nemiloase
Astrală
inima ta e picătura unei stele în ochii tăi își poartă mirosul ascult valurile cum bat prin mâinile tale lasă-mi sufletul să-ți atingă lumina
haiku - Aripa
in vis , dragostea . cautam imbratisari . umbra vantului
o tenta de iubire
dac-as putea picta ti-as desena in cerul gurii harta elvetiei ti-as manji cu albastru noaptea stomacului tau cuceritor si te-as lasa goala atarnand capul anevoios de dorul meu si inca
cum sa refuzi un inger
nu-mi lasa privirea sa-ti culeaga imbratisarea mirosul umbrei tale imi va distruge rugaciunea daca vii imi vei cutremura lacatul din piept vei risipi jocul cu propriul
Preludiu
prin fata mea trece luna un caine firav de plus dar strigatele ei nu mai condenseaza in simple latraturi magulitoare intr-una din zilele astea ma voi agata de lumina voi pune mana arsa pe