milos petru

Cât se ține pe picioare, Supărând pe unde calcă, Mulți îi dau pe unde-l doare: Unii-n Moț iar alții-n Falcă. Notă: Gheorghe Falcă e primarul municipiului Arad și finul președintelui și e în

I-a dat un pumn, că i-a sărit proteza, În ochiul de uiagă i-a făcut un semn, I-a rupt peruca, distrugându-i freza Și i-a tăiat cu drujba un picior, din lemn.

Amicii groapa vor să-mi sape, Dar nu suport mirosul humii, Și-apocalipsa e aproape... Aștept să prind sfârșitul lumii.

-Speranță de viață- Atâta timp cât sunt în viață, Am o speranță, ce nu moare: Că până moartea mă înhață, Fac rost de bani, de-nmormântare...

El cel ce-a fost în țuică îmbibat Dar a ținut regim sever apoi; Când va muri va fi perfect uscat Și-ncovoiat ca doaga de butoi!

Un ins ce n-are cal, dar nici tractor, Nici bani de semănat și-ngrășăminte, Dar buruieni destule pe ogor, Și este criticat de președinte.

Gândesc ades, cu mintea de țăran, Că zice-o vorbă de o veșnicie Că trage-ntotdeauna ban la ban... De asta e atâta sărăcie.

Mă uit zâmbind la păhărel, Căzând adesea în capcană: Acum mă mai servesc de el, Pe timpuri de o damigeană. Și când mă-ntorc din berărie Pe unde-mi uit adesea clopul, Am să-i zic

E necesar, muncește permanent, În diferite, noi, domenii, (De la pădure până-n parlament) Manipulând cu scula lui buștenii.

Democrația, e o vorbă mare, Ce n-o-nțelegi și nu poți să o-nveți, Când în pădure doar prin asumare, Se hotărăște totul, de mistreți.

S-a împărțit de mult hotarul, Și-azi e râcă între ei, Vor să împartă secretarul, Dar vă asigur că nu-s gay. semnează în cunoștință de cauză contabila șefă

N-aș putea bea apă plată Când mânc șuncă, ceapă, caș, Vreau să mă serveasc-o fată Doar cu vinuri de Recaș.

Ãst guvern, prea tipicar, Munca o s-o asumeze, Iar eu că-s pensionar Cer să mă Anastase-ze.

Apreciez veterinarul, Când pacientul lui nu moare Deși nu-i umple buzunarul, Și nici nu-i spune unde-l doare

Plăcut surprins fui astă vară, Pe malul mării când umblam Și am văzut o domnișoară Stând în costumul lui Adam.