Sărman bătrân

mie mi-a plăcut această poezie. La strofa a șase-a aș fi scris așa:

”Ca prieteni, să mă-ngroape,
-Din acei ce i-am împuns-
Or să spună, stând aprope:
Ui” la Mitru, ce-o ajuns!”

Altfel spus, poezia ”Sărman bătrân” m-a impresionat. Sorina.

În poezioara de mai sus, se recunoaște la Nea Mitru spiritul de om hâtru care, cu autoirinie reușește să treacă mai ușor peste greutățile vieții și peste gândul că va veni, odată, și sfârșitul...
Poanta finală este drăguță și mi se pare destul de originală, dar cele de pe parcurs (mai ales cea cu caricatura) cred că sunt cam uzate.
Referitor la structură, trecerea de la cârciumă la casă, la fiică, soție, fiu, prieteni este uneori forțată (spre exemplu, nu prea se \"leagă\" armonia din casă cu fata care este frumoasă și pictează bine; sau, de ce îl ia cu buna soția, dacă se spune că în toacă întruna?)
Prozodia este bunicică, cu câteva forțări de accente (\"unde\", \"peste\", \"uite-l\", \"după\") cu vreo câteva mici ruperi de ritm la \"Îmi spune, luîndu-mă cu buna:.\" (corect \"lu-în-du-mă\"), la \"Iar prietenii ce-o să mă-ngroape\" (corect \"pri-e-te-nii\") și la \"După ce-o viață a fost un spin\" (eventual \"După ce-o viață-a fost un spin\").
Textul ar mai putea fi stilizat astfel încât să nu înceapă 3 strofe din 7 cu \"Iar\" și să nu se repete \"spune\" în trei strofe la rând (soața îmi spune, băiatul îmi spune, prietenii or spune).
Ortografia are probleme mari, în opinia mea. Doar câteva: \"întruna\" (nu într-una); când se miră cineva se pune semnul exclamării, când se citează spusele cuiva se pun ghilimele, ar mai fi de discutat și despre virgule etc.
Nea Mitrule, sunt convins că într-o eventuală exprimare orală (la un cenaclu, la o șezătoare, la o întâlnire cu prietenii etc.) ai avea un succes mult mai mare, dar din păcate, pe acest site comunicarea se realizează în scris. Nu am discutat cu niciun redactor, însă bănuiesc faptul că multe din textele dumitale sunt expediate rapid la \"Atelier\" și din cauza greșelilor de exprimare și de ortografie.
Cu prietenie,
Cornel

Cornel,
O analiză așa cum aș dori-o de la toți care doresc progresul acestui sait. Am înțeles și am corectat în limitele priceperii mele ce m-ai făcut să pricep. Ai mare dreptate când spui că la recitat nu se sesizează scăpările, mai ales cele ortografice. Ai dreptate și când spui că ajung pe drept la atelier, problema e că după 3-4 ani de când sunt aici nu am nici nivel 10! Sper că nu mi-ai sugerat să merg și să recit prin parcuri că aici nu am nici o șansă.
Ca să priceapă toată lumea comentariul pertinent pe care l-ai făcut dau mai jos originalul iar sus noua formă, corectetă după sugestiile tale:
Mă uit zâmbind la păhărel
Căzând adesea în capcană:
Acuma mă servesc de el,
Pe timpuri de o damigeană.

Iar când mă-ntorc din berărie
Unde îmi uit adesea clopul,
Am să-i spun mândru la soție:
-Eu l-am lăsat să-mi țină locul.

La mine-i armonie-n casă
Mă bucur chiar peste măsură
Că am o fată-așa frumoasă,
Ce m-a pictat: caricatură.

Iar soața ce mă toacă-ntr-una,
Când mă îmbăt și-ntrec măsura
Îmi spune, luîndu-mă cu buna:.
Ce semeni cu caricatura.

Băiatul când mă vizitează,
Îmi spune cu o mină dură,
Deși priveliștea-l distrează:
Ai adormit pe tastatură!

Iar prietenii ce-o să mă-ngroape
-Acei pe care i-am împuns-
Or spune, parcă-i văd aproape:
Uite-l pe Mitru ce-a ajuns,

După ce-o viață a fost un spin,
A-mpuns dușmanii și vecinii,
O să mai trecă-un timp, puțin,
Și-or crește și pe el ciulinii.

Cât privește \"caricatura\" ar fi păcat să nu amintesc de ea, e ceva real, caricatura după ultima copertă la \"Râsul îngrașă\" după cum ști e făcută chiar de ea și îmi seamănă tare mult. Așa că fiind autentică și actuală nu poate să fie uzată în acest caz.

Mă bucur că ți-a plăcut, și mie care o simt aproape de viață.
Cât privește propunerea ta e interesantă dar nu prea merge, aș trece de la: 9-8-9-8 la versuri mai scurte: 8-7-8-7, asta ar însemna să modific toată poezia.
numai bine
mitru

o fi adevărat că \"Râsul îngrașă\", dar de unii... nu se prinde...! Cunosc acea \"caricatură\" de anul trecut... felicitări și fiicei artiste ce a zugrăvit bine chipul tatălui...! Felicitări și dv, dle Mitru, pentru toți \"ciulinii\" postați...! Citit cu plăcere!

Acum, că ai ajuns \"caricatură\"
Și ai redus măsura de alcool,
Paharu-l umpli, când îți este gol,
C-un alt medicament, ca băutură.

Cu chipul obosit, pe tastatură,
Băiatul te găsește adormit
Și-ntreabă \"de ce-ai lenevit?\",
Glumind pe seama la a ta uzură.

Primăvara, beți ceai de urzici?

Primăvara, beți ceai de urzici?
Miclăuș Silvestru

Maestre mă uimești ce zici,
Cum o să beau ceai de urzici,
Nici apă chioară nu beau fi`ncă
De-o viață beau numai pălincă.

PS. Și totuși lumea o să zică:
Vedeți de Mitru că urzică.

Sunt mulți cei care-n primăvară
Dietă fac mâncând urzici;
\'mneata, pălinca de la vară,
Cum de-o lungești, s-o ai, cum zici?