milos petru

Mă uit la tine și disper, Petrică, eu te-aș pune-n ramă, Catrenul e-n atelier Iar tu, bețivule, în cramă.

Toleranța-i mare când e mare știința Și-i tare mică când e mare neputința.

Adam putea să fie fericit, De n-ar fi fost cu mărul amăgit, În cer n-ar fi avut viața acră Că Dumnezeu nu îi dăduse soacră.

Cât se vorbește de summit Și câte mai rămân de spus, Mulți președinți au și venit Și-al nostru încă nu s-a dus.

Eu cresc în ritm amețitor, După ce-am stat prin atelier, Mi-au dat amicii, ce mister, O pagină de autor.

Un bărbat dacă se-nsoară, Să știe pe cine ia, Căci femeia de-i ușoară, O să aibe viața grea.

Noi vrem mai bine, mergem și la vot, Pe -aleși, de noi, îi doare însă-n cot.

Eram copil, începusem să înțeleg. În odaie. în fața mesei, pe perete o poză cu tata militar, cu pușca la picior. Am tăiat porcii, de crăciun, ne-am așezat la masă. Mama îmi spune să-i dau și la

Beția, l-a desfigurat, Și i-a făcut viața grea, Dinții, din gură, i-au picat Și tot mai trage la măsea.

Lumea asta-i caraghioasă, Dictatorul, de-nțelegi, A făcut orașe-ntregi, Domnul Boc nici prima casă.

Nepoții plâng în bătătură, Îi doare nițeluș burtica, Nu mai mănâncă o friptură, Că, foarte, s-a scumpit \"Bunica\".

Amicii groapa vor să-mi sape, Dar nu suport mirosul humii, Și-apocalipsa e aproape... Aștept să prind sfârșitul lumii.

Mă ascultau cu interes, Deși mă cam priveau de sus, Cred că nimic n-au înțeles Că parcă eu nimic, n-am spus.