Poezie

Amăgire

sonet

1 min lectură·16 mai 2007

Mediu

Să fug de gânduri vreau dar nu-i măsură,

Ah creierul, gândește fără mine,

Nu-l pot opri, să-nebunesc îmi vine

Și-atunci m-afund, pierdut, în băutură.

Mă-mbăt dar capu-mi vâjâie, plesnește

Și tâmplele-i se zbat nimicitoare,

Am vrut să-l amăgesc dar tot mă doare

Și-a gândurilor fire-mi încâlcește!

Mi-e totuși vigilența încă trează,

Mă poartă-n întuneric în neștire

Dar mă păzește și nu mă trădează!

Deși un voal mi-e tras peste privire

Smintitul creier încă mai lucrează,

Sperând la o smintită fericire.

001.885

milos petru. “Amăgire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/milos-petru/poezie/246373/amagire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.