milos petru

Preotul nedumerit, Că se-nvârte cu el birtul: Oare cu ce m-au pilit, Doar le-am botezat și spirtul.

Mă ascultau cu interes, Deși mă cam priveau de sus, Cred că nimic n-au înțeles Că parcă eu nimic, n-am spus.

Nu știu de-i adevărat, Dar se zice pe la sat: Numai cel care-a furat Mai ajunge deputat.

Stă cu mâinile la brâu: Ce viață-afurisită, Este bun prețul la grâu Însă tot mai rău la pită.

Dumnezeu ne tot încearcă, Viața parcă-i o nălucă, Ploile ne udă leoarcă, Prețurile ne usucă.

Nepoții plâng în bătătură, Îi doare nițeluș burtica, Nu mai mănâncă o friptură, Că, foarte, s-a scumpit \"Bunica\".

Sub nea zâmbea, n-a înghețat, Iar vara soarele îl coace, Hrănește oameni, dobitoace, Rezervă poate fi, de stat.

Vicele și cu primarul, ( Vorbeau două babe, seara) Fi`ncă s-a-mpărțit hotarul, O să-mpartă secretara.

Capitala-a fost bolnavă, Iar acum se poate spune: Suferea de-o boală gravă, Dar se află pe mâini bune.

S-a îmbătat când te-a citit Un editor, un fapt banal, A întrebat:- Unde-l trimit La Atelier sau la spital?

De foame suferea, nițel, Iar eu voiam s-o îmbunez, I-am dat ce-aveam, un mititel, Ea ar fi vrut un polonez.

Uninominal există, Fiindcă se vrea președinte, Să nu piardă tot, cuminte, Vrea și consilier, pe listă.

În frumoasa-mi Timișoară, Săpau, un șanț, vreo cinci țigani, Îi întrebă un ins: -Cubani? -Nu, cu muncă voluntară! Inspirată și de un comentariu la o epigramă a lui Sorin Olariu.

Toleranța-i mare când e mare știința Și-i tare mică când e mare neputința.

Privind-o dulce, a simțit C-avansul lui nu e-n zadar, Ea însă l-a-nțeles greșit, Credea că-i vorba de-un salar.

Stau înghesuiți și-i plouă, Zece oameni, să deschidă, O striviră pe-o gravidă Și la coadă mai sunt nouă. Era unul mai necopt, Ce-l trimise o mătușă. Și-a lovit capul de ușă Și-n coloană mai

D.N.A.-ul lucră la comandă, Și indicația e clară, Dacă dă vreun rechinaș din coadă, I-o taie dar nu îl omoară.

De D.N.A. de-o vreme se vorbește, Că scapă tot, rechini sau peștișori Pe care-i prinde de mai multe ori, Și asta, că-i justiția lu` pește.

Cu cine, DNA-ule, te lupți, Că zilnic te acoperi de rușini, Nu pedepsești, mulțimea de corupți, Mai bine pe cinstiți, că-s mai puțini.

Mircea Sandu-ar trebui să tacă Fi`ncă de la el pornește criza, Fotbal pe teren nu se mai joacă, Numai cu bricheta și valiza.

Când a simțit, Mitruț, că moare, Un loc de veci a cumpărat, Plătise un metru pătrat, O să-l îngroape, în picioare.