Din destăinuirile lui moș Mitru

să tot petreci...!

Este-o cârciumă vestită
Într-un loc greu de găsit,
Făr' o sumă investită
Poți să râzi... nestingherit.

... așa rămâi c-un ban... în buzunar!
Felicitări pentru idee!

Nu pierd eu zilele-n bodegi,
Cu-n țoi sau cu o drăguță,
Dar pe-Agonia nopți întregi
La „Cîrciuma lui Bicuță”.
(milos petru)

În catrenul mătăluță
Despre cum petreci, drăguță,
La Cîrciúma lui Bicuță,
Nu ai ritm, dar ai rimuță.

Da, știu, ai dreptate, greu m-am hotărât la v2, aș fi curios dacă se poate îndrepta ceva, eu nu am reușit, dar mi se părea fain ce-am găsit și îmi părea rău să nu o spun. Nu sunt dintre cei care vor să ducă prozodia la perfecțiune și astfel să se piardă idei, poante, mai ales că multe din catrenele care trec pe aici pe agonia deși au prozodie perfectă nu sunt epigrame.

În catrenul mătăluță
Despre cum petreci, drăguță,
La Cîrciúma lui Bicuță,
Nu ai ritm, dar ai rimuță.
Gârda Petru Ioan

Citind atent catrenul tău,
Îl simt că-i suferind ca-l meu
Nici pe maestru nu îl cruță,
Văd cârciuma a lui Bicuță.

La catrenul postat ar fi variante:
1.
Nu pierd eu zilele-n bodegi,
Cu-n țoi sau poate c-o drăguță,
Dar pe-Agonia nopți întregi
La Cîrciumioara lui Bicuță.
2.
v4 La Cîrciuma a lui Bicuță.

Ce zici merge una din variantele astea?

...până una alta să găsesc un ritm adecvat. Poate altcineva.
Vezi că al meu e bun, că am scris Cîrciúma nu cîrciuma.

Nu pierd eu zilele-n bodegi,
C-un țoi sau c-o drăguță,
Dar pe-Agonia nopți întregi
La „Crîșma lui Bicuță”.

Dac-o dai pe crîșmă...
Ar trebui să-i ceri voie lui Liviu Nanu :)

Nu pierd eu zilele-n bodegi,
Cu-n țoi sau cu o drăguță,
Dar pe-Agonia nopți întregi
La „Cîrciuma lui Bicuță”.
Petru Milos

O clipă n-am prăpădit
C-un țoi sau cu o drăguță,
Fiindcă am chefuit...
La „Cârciuma lui Bicuță”.

În forma aceasta păstrezi ritmul.
E.S.

Nu-mi pierd zilele-n bodegi,
Nici cu-n țoi nici c-o drăguță,
Pe-Agonia nopți întregi
La „Cîrciuma lui Bicuță”.

Este-o cârciumă vestită
Într-un loc greu de găsit,
Făr' o sumă investită
Poți să râzi... nestingherit.
Miclăuș Silvestru

E drept că râsu-i gratuit
Și-s poante-acolo cu duiumul,
Iar banii nu i-am cheltuit,
Deci am ca să îmi iau volumul.

Nu-mi pierd zilele-n bodegi,
Nici cu-n țoi nici c-o drăguță,
Pe-Agonia nopți întregi
La „Cîrciuma lui Bicuță”.
Liviu Ioan-Mureșan

Ritmul ar trebui să fie dat de ultimul vers:

La- „Cár-ciu-ma- lui- Bi-cú-ță”

sau: a á a a a a á (a)

primele trei versuri de mai sus ar fi în ritm trohaic, iar ultimul e altceva.
E.S.

Vă mulțumesc pentru propuneri și idei, mă mai gândesc să văd dacă o scot mai bine, dar încrecați să citiți, ce am scris, așa:
Nu pierd eu zilele-n bodegi,
Cu-n țoi sau cu... o drăguță,
Dar pe-Agonia nopți întregi
La „Cîrciuma... lui Bicuță”.

adică cu o pauză după cu, pe mine asta m-a păcălit și mi s-a părut că-i în ordine dar Nelu m-a prins!

așa este. Dar e mai bună decît varianta propusă. Nu doream să schimb mult. La cîrciuma e forțat accentul pe silaba a doua.

vin... cu o schimbare!

Nu-mi pierd zile prin bodegi,
Cu vreun țoi sau vreo drăguță,
Îmi trec vremea nopți întregi
Doar la crâșma "... lui Bicuță”.

Succes tuturor!

Așa-i, de când e Cuza:
De fuste te-ai lăsat,
În schimb, te-mbată Muza...
Cu un țoi colorat!

Așa-i, de când e Cuza:
De fuste te-ai lăsat,
În schimb, te-mbată Muza...
Cu un țoi colorat!
Mihai Cucereavi


E drept că muza m-a-mbătat,
Și simt cum se învârte axa,
De când în țoiul colorat,
Am șapte stele de METAXA.

Păi așa merge dar ideea e să se păstreze espresia"Cîrciuma lui Bicuță" care este titlul volumului.

expresia

La “Cârciuma lui Bicuță”,
Am găsit eu o puicuță.
Mitru rău s-a supărat,
Când cu mândra m-am pupat.

La “Cârciuma lui Bicuță”,
Am găsit eu o puicuță.
Mitru rău s-a supărat,
Când cu mândra m-am pupat.
Mihai Cucereavii

Apucătura-ți barbară,
Pentru mine-i apă chioară
Că de am în față-un țoi
Femeia-i pe locul doi.

“Nu pierd eu zilele-n bodegi,
Cu-n țoi sau cu o drăguță”…
“...Că de am în față-un țoi
Femeia-i pe locul doi.” - “Din destăinuirile lui moș Mitru”, - Miloș Petru

După ce sorbești un țoi,
Îți schimbi părerea, frate
Și îi cânți din pițigoi –
Ca să o culci… pe spate.