Poezie
Si a mai murit o stea...
... pe cand ma jucam de-a focul.
1 min lectură·
Mediu
Copil, din flacari mi-am facut jucarie,
Si toata bolta mi-am insangerat,
Chinuind-o in valvataia rosu-aurie.
Singura cerul mi-am mutilat...
Cu aripile de jocul meu parjolite
Se desprinde, cat un licurici de mica,
Si se prabuseste, cu sclipiri uimite.
O aud cum scanceste tremurat, de frica...
Nu i-am privit agonia,
Tristetea de inger invins...
I-a palpait a stingere faclia,
Si eu nici macar n-am plans!
A spintecat un petic de cer,
Lasand in urma o rana curata,
Luminoasa ca o umbra de fulger...
Si am inchis ochii, speriata.
Ca cerul poate ramane vaduvit, pustiu,
La moartea unei biete stele,
N-am vrut sa vad, n-am vrut sa stiu...!
Si-mi ridic in ruga palmele.
023266
0
Despre poezie pot sa iti spun ca imi place doar prima strofa, dupa aceea si ritmul si rima sunt fortate, nu se mai completeaza, nu mai suna. Mesajul poeziei e interesant, dar ar trebui sa lucrezi mai mult la forma, poate chiar si la continutul ideatic.
Ne mai citim!
Daniel