Poezie
Veninul Ielelor
2 min lectură·
Mediu
Simt pacatul cum picura
Stropi infami de verde sufocant,
De negru de luna plina
In gandul incremenit,
paralizat de gemete.
Ritmuri ciudate imi curg in vene
Si in ochii larg cascati
Licareste un blestem
Abia trezit din somn.
Muzica hipnotizanta ce-mi suna
in timpane
Descanta incruntat un nou inceput.
Fiori cu solzi ascutiti, metalici,
Ma sugruma patimas.
Pieptul tresare inspirand cosmarul
Si-l tine strans imbratisat.
Gustul opac al intunericului
Ma seduce.
Absurdul, interzisul
Imi palpaie cu strafulgere gri
Intr-o inima carbonizata
De flacari si ritmuri pagane,
Ce cuprind fibra cu fibra
Si-mi poruncesc renegarea.
Buzele invata sa sopteasca
O limba moarta demult:
Suierand, inghet zilele de ieri
Si sparg oglinzile.
Voci ragusite zbiara undeva,
aproape,
Tobe primitive bat innebunitor
Si simt brusc gust de sange.
Cu gheare-ncovoiate ( ale mele?! )
Sfartec panza de neguri
de pe ochi.
Vreau sa ma vad!
Procesiuni lungi de umbre
Ma intampina panditor.
Brate descarnate si ferfenitite
ma-ncercuie in vraji-
Vise rele ma cheama pe nume.
Lugubru, hidos, inspaimantator...
Si totusi tresar in spasme orgasmice.
Bate ultimul clopot
In urma pasilor mei porniti
Catre Iele.
Veninul se scurge ipocrit
In mintea mea.
Pacatul imi indruma pasii.
Scaparand priviri satanice,
Nu ma uit inapoi.
Simt puteri imense cum germineaza
In cosul pieptului.
Beata de un rau absolut,
Calc peste suflete chircite.
O ura de nestins ma mana,
ura impotriva a tot si a nimic.
Si Ielele ma cheama
... Cat de usor am alunecat... !
Scot din morminte umbre laptoase,
Sfaram portile Boltei
Si eliberez demonii terorii.
Cu miros de menta,
Raul ma saruta hulpav,
Si-i fac pe voie.
Departe, catre zori,
Ielele schioapata razand...
002800
0