Departe
Departe de visele tale,
Departe de tot ce-ți dorești,
În lumea de lacrimi și jale,
Acolo tăcere găsești.
În lumea ascunsă în umbră
Tăcerea e paznic și sfânt,
Iar viața atât e
Esență
Tu ești unica mea fericire în lumea aceasta plină de neputință și mistere,
Tu ești soarele dimineții răsărind maiestuos și impozant deasupra orizontului
Tu ești micuța rândunică ce
Geniu
Să spui despre geniu că-n viață visează,
Să spui că trăiește-ntr-un rai ce nu-i sfânt;
De-ai spune că soarta-i nu e pe pământ,
Să știi doar că soarta
Glosă
Dacă pleacă sau de vine,
Totu-n juru-i se destramă;
Chiar de se încrede-n sine,
Oricum nu câștigă faimă,
Iar, de gândul său revine
Melancolic și-l alină,
Idei ce-ncep să
Istorie
Privesc prin mine
Și-mi pare
Că nu sunt ceea ce sunt acum.
Îmi pare că prin ființa mea
Au trecut
Epoci de lupte cu zgomot,
Imperii, în sine-mi
Încă nestinse,
Ambiții și ură
Răspuns
Este din nou iarnă
Și mai ales la noi,
Pentru că voi nu știți
A scrie.
Da, totul e frumos
Atunci când Îți place,
Dar nu trebuie să mergi
Doar înainte;
Viziune îngustă
E tot ce
Luciditate
Mă vei întreba cândva:
„Ce cauți aici?”
„Ce vrei?”-
Frica de adevăr
Va izbucni până la urmă
Din tine-
„Ochii tăi;
Lumina nopții,
Foșnetul vântului,
Zgomotul picăturii de
MV