Poezie
Luciditate
1 min lectură·
Mediu
Luciditate
Mă vei întreba cândva:
„Ce cauți aici?”
„Ce vrei?”-
Frica de adevăr
Va izbucni până la urmă
Din tine-
„Ochii tăi;
Lumina nopții,
Foșnetul vântului,
Zgomotul picăturii de ploaie,
Frigul, ecoul șoaptei,
Luna, și căldura brațelor tale
Atunci când gândul tău se-ndreaptă
Spre universul meu...”
Absurdă realitate:
Nu crede că tot ceea ce simt
E perfect-
Când te-am iubit atât de mult,
Dacă pot să te uit,
Înseamnă că voi întoarce spatele
Eternității.
După himere,
După imaginația debordantă a infinitului
În care călcăm,
Mie îmi rămâne puterea
De a fi efemer,
Îmi rămâne simbolul
Sacrificiului.
Lucru ciudat, dar...pentru câți oameni să mor?
Așa că atunci
Umbra ființei mele
S-ar putea spulbera:
Efemerul
Nu se poate împărți
Între un geniu
Și mulți nebuni...
001463
0