Poezie
Primește-n dar o floare
1 min lectură·
Mediu
Primește-n dar o floare
O zi din viață- pare
A nu fi fost atinsă;
Primește-n dar o floare:
Speranța mea nestinsă...
Sa nu uiți cum că visul
Ce pare ireal
Ne leagă de abisul
Înaltului astral,
Că visul e plăcerea
De a te ști etern,
Că pun în el puterea
Iubirii ce-ți aștern
Ca un covor de floare
Trezit de vântul fin,
A cărui adiere,
Cântândă, ți-o închin.
În mii de triluri blânde
De păsări, te ador,
Și-n ale mării unde,
Și-n ropot de izvor...
În luna de pe ceruri,
În stele ce lucesc,
Îmi pun aceleasi țeluri:
Pe tine te iubesc!
Vom fi o viață-ntreagă
Nedespărțiți, noi doi,
Vom merge-n lumea largă,
Vom râde amândoi...
Așteaptă, vine timpul
Când fi-vom fericiți,
Când vom privi Olimpul
De sus, îndrăgostiți...
Știu, nu există clipă
Ce n-o poți regreta,
Dar azi, să știi, iubito,
Că ai iubirea mea.
001239
0