Esență

Esență

Tu ești unica mea fericire în lumea aceasta plină de neputință și mistere,

Tu ești soarele dimineții răsărind maiestuos și impozant deasupra orizontului

Tu ești micuța rândunică ce zboară ca o săgeată prin înaltele cerului sfere

Tu ești ghiocelul ce anunță revenirea primăverii, a vieții și a frumosului.

Eu sunt adâncul necuprins al mării, tăcut și întunecat în marea lui imensitate

Eu sunt norii grei de furtună veghind nemișcați sau prăbușindu-se asupra terestrului

Eu sunt un astru al nopții, o stea moartă călătorind, mereu cu propria ei singurătate

Eu sunt frigul abisului, nemișcarea cosmică, calmul etern al neînsuflețitului.

Privirea de foc și cea de gheață s-au întâlnit o clipă; între deznădejde și speranță

S-a născut atunci ceva mai presus de cer și de pământ, ceva mai presus de moarte sau viață

S-a născut porunca eului asupra trupului și a spiritului, numită dorință

S-a născut senzația, s-a născut sentimentul, s-a născut apoi iubirea mai presus de ființă.

Eu m-am oprit brusc, uimit că în lume mai există atâta puritate și frumusețe

Tu te-ai întors spre mine, mistic atrasă de profunzimea, intensitatea gândirii mele

Eu nu am știut ce să spun, să nu rup aura inimii tale plină de speranțe

Tu nu ai zis nimic, să nu rănești mai mult sufletu-mi obosit, să nu se piardă iar în stele.

Dar ochii noștri au vorbit cu mult mai mult decât se va putea vreodată spune în cuvinte

Prin ei a izvorât din inimile noastre legate clocotitorul gând al nemuririi,

Al izbânzii noastre împreună asupra vechilor a timpului așteptânde morminte;-

Ochii doar au putut licări de scânteia arzândă și înălțătoare a fericirii.

Ochii și clipa - lumină în timp;

Ruga și truda - nimicul în schimb;

Geniul și mintea - al morții greu nimb…

Pentru noi, clipa poate deveni eternitate-

Pentru noi, eternitatea poate trece ca o clipă…