Am învățat să fiu
Vrei o comparație?
Eu
Mă asemăn mult
Cu bradul-
Trăind pe-o stâncă
Și mereu
În voia vântului.
Tu semeni
Cu oricare alt copac,
Într-o cale neștiută
Pentru
Am fost
Am fost, cândva, departe de ființă,
Am fost nimic în spațiul infinit,
Am fost mai mult decât fără conștiință,
Am fost chiar mort, fără să fi murit…
Amprenta amintirilor noastre
Natura pulsează
De sunetul vieții,
Primăvara din noi
Și-arată astăzi chipul.
Candoarea unor ființe de o clipă
Eclipsează echilibrul fără de timp
Al
Atunci când e nevoie de minuni
Va curge trist destinul nostru încă
Pentru un veac sau poate doar o clipă;
Nu se rezumă totul la o muncă
Sisifică, căci viața e aridă.
Eu stau, aștept
Aștept finalul
Lumea mă-ntreabă uneori:
„De ce aștepți finalul?”
Cum să-i răspund eu?-
Tot prin întrebări:
„Dar voi, ce așteptați?
Oare chiar nu mai există armonii
În afară de aceea
A
Am învățat să fiu
Vrei o comparație?
Eu
Mă asemăn mult
Cu bradul-
Trăind pe-o stâncă
Și mereu
În voia vântului.
Tu semeni
Cu oricare alt copac
Într-o cale neștiută
Pentru care
Doar
Acum nu-mi mai pasă
Voi spune acum adevărul-
Nu voi găsi iubirea
Care nu poate exista;
Totul se va sfârși
La fel cum a-nceput:
Fără să aibă un sens.
Dar acum nu-mi mai pasă
Că nimic din
MV